DexDefinitie.com

Urzică

3 silabe 6 litere Uzual
Definitie, sens si explicatie
1Urzică, urzici, substantiv feminin
1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri urticanti, folosite in industria textila, in medicina si in alimentatie (Urtica); planta din acest gen. ♢ Compus: urzica-moarta = planta erbacee medicinala cu flori rosii-purpurii (Lamium maculatum).
2. Țesatura fabricata din fibrele urzicii (1), din care se confectioneaza saci.
3. Compus: (Zool.) urzica-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale caror tentacule sunt urticante. – Limba Latina Urdica (= urtica).
2Urzică substantiv (Botanica) urzica chinezeasca (Bochmeria nivea) = ramie; urzica mica (Urtica urens) = (regional) oiesea, urzicea, urzica craiasca, urzica iute; urzica moarta = A) (Lamium purpureum) sugel, (regional) tiganca; B) (Lamium album) sugel alb, (regional) fata-matei, urzica alba, urzica creata.
3Urzica substantiv feminin, g.-d. art. urzicii; plural urzici
4Urzică -ci f. 1) Planta cu tulpina erecta, avand frunze opuse, inegal dintate, acoperite (ca si tulpina) de peri urticanti, folosita in industria textila, in medicina si ca aliment. ♢ --moarta planta erbacee asemanatoare cu urzica, dar cu peri neurticanti si cu flori albe sau rosii-purpurii. 2) Țesatura pentru saci, confectionata din fibrele unei astfel de plante. [G.-d. Urzicii] /<lat. urdica
5Urzića (-ci), substantiv feminin – Planta din familia urticaceelor (Urtica dioica, U. urens). – Mr. urdzica, megl. urzica, istr. urzikę.
Limba Latina urtῑca (Puscariu 1840; Rew 9090), conform limba italiana ortica, prov., cat., sp., port. ortiga, franceza ortie.
Trecerea lui ti › zi este anormala, totusi conform abruz. ardica, sicil. firdica, arag. jordiga, (x)ordiga ‹ limba latina *urdica, care s-a vrut sa se explice printr-o contaminare cu limba greaca (veche) ἀδίϰη „urzica” (Meyer-lübke, Zrph., Viii, 145; conform Meyer, Alb.
St., Iv, 114), sau, mai putin probabil, cu ardere (Meyer-lübke, Archiv., Clxvi, 59; conform impotriva Corominas, Iii, 583). – Derivat urzica, verb (a bate cu urzica); urzicar, substantiv neutru (loc de urzici; substantiv masculin, fluture, Vannesa urticae); urzicea, substantiv feminin (varietate, de urzica, Urtica urens); urzicuta, substantiv feminin (verbina).
Urzicariu, substantiv neutru (Trans., cearsaf) nu pare clar. – Derivat neol. urticarie, substantiv feminin, din franceza urticaire.

Cuvinte in Limba Romana care incep cu litera

Resurse