Definitie Usca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Usca, usuc, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv A scoate sau a-si pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vant, la foc etcetera; a (se) zbici, a (se) zvanta. ♦ Expresie (Refl.) A i se usca gura (sau gatul) ori a se usca de sete = a avea o senzatie puternica de sete. (Absol.) Bea de usuca = bea foarte mult. ♦ Reflexiv (Despre ochi) A inceta sa mai planga; (despre lacrimi) a inceta sa mai curga.
2. Tranzitiv A deshidrata legume, fructe, peste pentru a le putea conserva.
3. Reflexiv si tranz.
A-si pierde sau a face sa-si piarda vlaga, a slabi sau a face sa devina slab, palid; prin extensiune a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Reflexiv (Despre organe sau parti ale corpului) A se atrofia.
4. Reflexiv (Despre plante, frunze, flori) A-si pierde seva; a se vesteji, a se ofili.
5. Tranzitiv Figurativ (Familiar) A stoarce pe cineva de bani; a ruina, a saraci.
6. Reflexiv Figurativ (Familiar) A suferi lipsuri, privatiuni, a duce o viata grea. – Limba Latina Exsucare.

Varianta definitie 2: A (se) usca antonim: a (se) jilavi, a (se) umezi

Varianta definitie 3: A usca antonim: a uda, a umezi

Varianta definitie 4: Usca verb verifica cuvantul: atrofia, calici, degenera, ruina, saraci, scapata, seca.

Varianta definitie 5: Usca verb
1. a se zbici, a se zvanta, (invechit si reg.) a se praji. (Rufele s-au -.)
2. verifica cuvantul: deshidrata.
3. verifica cuvantul: ofili.
4. a se impietri, a se intari, a se invartosa. (Painea veche s-a -.)

Varianta definitie 6: Usca verb, indicativ prezent 1 singular usuc, 2 singular usuci, 3 singular si plural usuca, 1 plural uscam; conjunctie: prezent 3 singular si plural usuce

Varianta definitie 7: A usca usuc tranz.
A face sa se usuce; a seca; a asana. ♢ Bea de usuca face abuz de bauturi alcoolice. /<lat. exsucare

Varianta definitie 8: A se usca ma usuc intranz. 1) A ramane fara apa sau umezeala. Pamantul se usuca. Rufele s-au uscat. ♢ A i - cuiva ochii (sau Lacrimile) a nu mai plange. A i - cuiva gura (sau Limba, Gatul) a avea o senzatie puternica de sete. 2) (despre vegetatie) A-si pierde cu totul seva (de seceta, de frig etcetera); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre fiinte) A slabi tare (din cauza unei suferinte fizice sau morale). - de jale. - de durere. 4) (despre tesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

Varianta definitie 9: Usca (usć, -at), verb –
1. A (se) zbici, (se) zvinta. –
2. A se rascoace, a se deshidrata. –
3. A se ofili, a se vesteji. – Varianta prezent usc.
Mr. usic, (u)suc, uscare, megl. usc, istr. uscu.
Limba Latina *ustĭcāre, de la ustum, conform limba latina ustūra, limba latina Ustica „inaltime in tara sabinilor”, calabr. uscare „a arde”.
Semantismul nu face dificultati, deoarece urere insemna atit „a arde” cit si „a usca”.
Rezultatul normal, *ustca, a pierdut pe t interconsonantic ; usuc este forma moderna, explicata gresit.
Derivat din limba latina *exsūcāre „a usca” (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Meyer, Alb.
St., IV, 89; Cretu 379; Puscariu 1841; REW 3073), sau din limba turca: husk (Roesler 604) apare ca mai putin probabila. – Derivat uscacios (var. uscativ), adjectiv (fara umezeala, slab, uscat); uscaciune, substantiv feminin (insusirea de a fi uscat; seceta); uscat, substantiv neutru (actiunea de a usca; pamint tare, pamint); uscator, adjectiv (care usuca); uscatura, substantiv feminin (mincare uscata; creanga uscata); uscatele, substantiv feminin plural (crenuscate, gateje, prajituri copate in ulei).