Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Val

1 * Cuvantul cu diacritice: val
Cuvantul fara diacritice: val

Definitie: VAL¹, valuri, substantiv neutru I. 1. Masă de apă care înaintează prin mișcări oscilatorii la suprafața unei mări, a unui fluviu etcetera, formând creste și adâncituri; talaz. ♢ Locutiune adverb Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada. ♢ Expresie Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val. 3. Figurativ (Înv. și popular) Încercare grea; neplăcere, necaz. II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ♢ Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (Regional) Tăvălug. 4. (Popular) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână. 5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței. – Din limba slava (veche) valŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: val
Cuvantul fara diacritice: val

Definitie: VAL², valuri, substantiv neutru Meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară. – Din limba latina vallum. Conform: limba germana W a l l, limba italiana v a l l o.

3 * Cuvantul cu diacritice: val
Cuvantul fara diacritice: val

Definitie: VAL substantiv 1. talaz, undă. (-urile mării.) 2. verifica cuvantul: buclă. 3. verifica cuvantul: vârtej. 4. (TEHNICA) (regional) juvăț, orcicar. (-ul prinde șleaul sau ștreangul la crucea căruței.) 5. verifica cuvantul: sul.

4 * Cuvantul cu diacritice: val
Cuvantul fara diacritice: val

Definitie: val (masă de apă, trâmbă, instrument, meterez) substantiv neutru, plural valuri

5 * Cuvantul cu diacritice: val
Cuvantul fara diacritice: val

Definitie: VAL substantiv neutru meterez de pământ, ca fortificație militară. (< limba latina vallum, limba germana Wall, limba italiana vallo)

6 * Cuvantul cu diacritice: val -luri
Cuvantul fara diacritice: val

Definitie: val (-luri), substantiv neutru – 1. Undă, talaz. – 2. Vălătuc, țesătură înfășurată pe un cilindru. – 3. Piesă cilindrică de metal la mașina tipografică. – 4. Încercare grea, neplăcere, necaz. – 5. Barieră, obstacol, meterez. Sl. valŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 443; Conev 38), bulgara, limba sarba:, cr., slov., ceh., limba rusa val, limba albaneza valë (Philippide, II, 657). Pentru sensul 5, conform limba germana Wall (der. directă din limba germana, propusă de Candrea, nu este sigură). – Derivat vălășag, substantiv neutru (necaz, neplăcere), secolul XVII, cuvant invechit; vălui, verb (a înfășura; a înconjura; a chinui, a supăra; a undui, a face valuri); învălui, verb (a înfășura în; a rula; a împrejmui, a înconjura; a chinui, a supăra; reflexiv, a se învîrti); învăluială (var. învăluitură), substantiv feminin (rulare; cuvant invechit, chin, suferință); învălura, verb (a învălui, a înconjura, a chinui, a supăra); văluros, adjectiv (cu valuri mari); vălătuc, substantiv neutru (tăvălug, rulou, cilindru; val de pînză rulată; val puternic, tălăzuire; specie de chirpici cilindric, din lut amestecat cu paie), probabil der. expresiv, conform tăvăluc; (în)vălătuci, verb (a înfășura, a rula; a face vălătuci, a construi cu pămînt bătătorit); înveli (var. cuvant invechit învăli), verb (a înfășura; a acoperi; a pune acoperiș pe o casă; Trans., a pune vălul de mireasă; a înfășura urzeala pe sul; a ascunde), de la val, sau direct din limba slava (veche) valiti; înveliș, substantiv neutru (acoperitoare, copertă, strat exterior); învelitoare (var. învălitoare), substantiv feminin (înveliș; cuvertură, plapumă; batic, șal; acoperiș); învelitură, substantiv feminin (acoperămînt; șal); desveli, verb (a descoperi, a dezbrăca). – Conform: vălări, valma, năvăli, prăvăli.