Definitie Val - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Val1, valuri, substantiv neutru I.
1. Masa de apa care inainteaza prin miscari oscilatorii la suprafata unei mari, a unui fluviu etcetera, formand creste si adancituri; talaz. ♢ Locutiune adverb Val-vartej = in mare graba, foarte repede; vijelios.
În valuri sau valuri-valuri = A) unul dupa altul, succesiv; B) din plin, cu gramada. ♢ Expresie Valurile vietii (sau lumii, lumesti) = greutatile, incercarile prin care trece omul in viata; vicisitudinile vietii.
Valurile tineretii = inconsecventa, dibuirile inerente varstei tinere.
Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei).
2. P. anal.
Ceea ce se misca, vine in cantitate mare sau se napusteste ca niste valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca forma si miscare) cu un val.
3. Figurativ (Înv. si popular) Încercare grea; neplacere, necaz. II.
1. Cantitate de tesatura infasurata pe un cilindru special de lemn sau de carton; valatuc, tramba. ♢ Val de tei = sul facut din suvite lungi de scoarta de tei care se folosesc ca sfoara de legat.
2. (Tipogr.) Piesa cilindrica de metal la presele de imprimat si de faltuit.
3. (Regional) Tavalug.
4. (Popular) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se infasoara lantul care tine galeata la o fantana.
5. (În sintagma) Valul streangului = latul cu care se prinde streangul sau sleaul de crucea carutei. – Din limba slava (veche) Valŭ.

Varianta definitie 2: Val2, valuri, substantiv neutru Meterez de pamant care servea in antichitate ca fortificatie militara. – Din limba latina Vallum.
Conform: limba germana W a l l, limba italiana v a l l o.

Varianta definitie 3: Val substantiv
1. talaz, unda. (-urile marii.)
2. verifica cuvantul: bucla.
3. verifica cuvantul: vartej.
4. (TEHNICA) (regional) juvat, orcicar. (-ul prinde sleaul sau streangul la crucea carutei.)
5. verifica cuvantul: sul.

Varianta definitie 4: Val (masa de apa, tramba, instrument, meterez) substantiv neutru, plural valuri

Varianta definitie 5: Val substantiv neutru meterez de pamant, ca fortificatie militara. (< limba latina vallum, limba germana Wall, limba italiana vallo)

Varianta definitie 6: Val (-luri), substantiv neutru –
1. Unda, talaz. –
2. Valatuc, tesatura infasurata pe un cilindru. –
3. Piesa cilindrica de metal la masina tipografica. –
4. Încercare grea, neplacere, necaz. –
5. Bariera, obstacol, meterez.
Sl. valŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 16; Cihac, II, 443; Conev 38), bulgara, limba sarba:, cr., slov., ceh., limba rusa val, limba albaneza valë (Philippide, II, 657).
Pentru sensul 5, conform limba germana Wall (der. directa din limba germana, propusa de Candrea, nu este sigura). – Derivat valasag, substantiv neutru (necaz, neplacere), secolul XVII, cuvant invechit; valui, verb (a infasura; a inconjura; a chinui, a supara; a undui, a face valuri); invalui, verb (a infasura in; a rula; a imprejmui, a inconjura; a chinui, a supara; reflexiv, a se invirti); invaluiala (var. invaluitura), substantiv feminin (rulare; cuvant invechit, chin, suferinta); invalura, verb (a invalui, a inconjura, a chinui, a supara); valuros, adjectiv (cu valuri mari); valatuc, substantiv neutru (tavalug, rulou, cilindru; val de pinza rulata; val puternic, talazuire; specie de chirpici cilindric, din lut amestecat cu paie), probabil der. expresiv, conform tavaluc; (in)valatuci, verb (a infasura, a rula; a face valatuci, a construi cu pamint batatorit); inveli (var. cuvant invechit invali), verb (a infasura; a acoperi; a pune acoperis pe o casa; Trans., a pune valul de mireasa; a infasura urzeala pe sul; a ascunde), de la val, sau direct din limba slava (veche) valiti; invelis, substantiv neutru (acoperitoare, coperta, strat exterior); invelitoare (var. invalitoare), substantiv feminin (invelis; cuvertura, plapuma; batic, sal; acoperis); invelitura, substantiv feminin (acoperamint; sal); desveli, verb (a descoperi, a dezbraca). – Conform: valari, valma, navali, pravali.