Definitie Vargă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: VargĂ, (1) vergi, (2) vargi, substantiv feminin I.
1. Nuia lunga, subtire si flexibila, taiata de obicei dintr-o ramura dreapta de arbore. ♢ Expresie (Adesea adverbial) A tremura varga (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frica sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rau, aspru, crunt. ♦ (La plural) Manunchi de bete taiate egal, cu care se aplicau in trecut pedepse corporale. ♦ Lovitura aplicata cuiva cu varga (I 1); urma lasata pe corp de o astfel de lovitura. ♦ Bat de undita. ♦ Vergea cu care se incarcau in trecut pustile si cu care se curata teava pustii. ♦ Bagheta. ♦ Vergea subtire de metal.
2. Compus: (Botanica) varga-ciobanului = A) planta erbacee cu tulpina si ramurile tepoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule (Dipsacus silvester); B) scaius; varga-de-aur = splinuta (Solidago virgaurea). II. (Popular) Dunga (in special la o tesatura). – Limba Latina Virga.

Varianta definitie 2: VargĂ substantiv
1. verifica cuvantul: nuia.
2. verifica cuvantul: bat.
3. verifica cuvantul: joarda.
4. bat, coada, nuia, prajina, (regional) beldie, palita, prastina, ruda, sticiu. (- unditei.)
5. arbiu, vergea. (- pentru curatat pusca.)
6. verifica cuvantul: dunga.
7. (BOTANICA) varga-ciobanului = A) (Dipsacus silvester) (regional) scaiete, voinicel, iarba-voiniceasca, scai-de-ochi, scaiul-voinicului, scai-voinicesc, varga-pastorului; B) (Dipsacus pilosus) verifica cuvantul: scaius.

Varianta definitie 3: VargĂ substantiv verifica cuvantul: bagheta, betisor.

Varianta definitie 4: Varga substantiv feminin, (nuia) g.-d. art. vergii, plural vergi; (dunga) g.-d. art. vargii, plural vargi

Varianta definitie 5: VargĂ vergi f. 1) ramura lunga, subtire si flexibila, curatata de ramificatiile laterale si de frunze; nuia; jordie. ♢ A tremura ca -a a tremura foarte tare ( de frig, de spaima etcetera). -a-ciobanului planta erbacee perena, cu tulpina si ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule. -de-aur planta erbacee perena, cu flori galbene, in forma de ciorchini. 2) inv.
Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ♢ -a (sau Biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rau. A-i duce cuiva vergile a se ingrijora de soarta cuiva. 3) Lovitura aplicata cu o astfel de nuia. 4) inv.
Unealta cu care se incarca pusca sau se curata teava ei; arbiu. 5) Betisor subtire si flexibil (din lemn, metal, os etcetera) avand diferite intrebuintari; bagheta. [G.-D. Vergii] /<lat. virga

Varianta definitie 6: Varga (vargi), substantiv feminin –
1. Nuia, vergea, bat, bagheta. –
2. Fisie, dunga, nervura. – Mr., megl. vearga, istr. verge.
Limba Latina vĭrga (Puscariu 1858; Philippide, II, 661; REW 9361), conform limba italiana, prov., cat., sp., port. verga, logud. birga, gal. berga.
Este dubletul lui verga, substantiv feminin (bara care sustine vela), din limba italiana verga. – Derivat varga, verb (a face dungi, a stria); vargat (mr., megl. virgat), adjectiv (dungat, striat), care ar putea sa provina si din limba latina vĭrgātus (Puscariu 1859; REW 9362); vargui (var. vargalui), verb (a fereca, a intari cu bare); vergea (mr., megl. virdzeaua), substantiv feminin (nuia, bat; bagheta; bara de fier), dim. de la varga, sau direct. din limba latina *vĭrgĕlla (Puscariu 1876; Iordan, Dift., 59; REW 9363), conform verifica cuvantul: limba italiana vergella, franceza vergelle; vergel, substantiv neutru (un anumit obicei folcloric de Craciun sau de Anul Nou, in care se incearca sa se ghiceasca viitorul cu ajutorul unor betisoare), in Mold. si Trans. (dupa ipoteza improbabila a lui Lacea, Dacor., IV, 785, din mag. veszkedni); vergela, verb (a ghici viitorul); vergelat, s.,n. (obicei folcloric); vergelator, substantiv masculin (persoana care intervine in obiceiul folcloric mentionat). – Din rom. provine limba neogreaca: βεργίτσα.