Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vatră

1 * Cuvantul cu diacritice: vátră
Cuvantul fara diacritice: vatra

Definitie: VATRĂ, vetre, substantiv feminin 1. Un fel de platformă înălțată, amenajată în tinda caselor țărănești, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea; parte plană din interiorul cuptorului (de pâine) sau al sobei, care susține cuptorul sau soba în afară și pe care se poate ședea sau dormi. ♢ Expresie A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-și putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi. A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva. ♦ Parte a forjei în care se depozitează și unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se așază materialele care trebuie încălzite sau topite. 2. Locuință, așezământ stabil, cămin, casă (părintească). ♢ Locutiune adjectiv De vatră = care și-a făcut gospodărie și s-a statornicit într-un loc. ♦ Loc de baștină, de origine. ♢ Expresie (Ieșit din uz) A lăsa (un ostaș) la vatră = a elibera (un ostaș) după terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el. 3. Locul principal, central al unei așezări, al unei instalații etcetera; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construiește sau unde se așază ceva. ♢ Vatra satului = suprafața de teren pe care se întinde satul. 4. (Popular) Porțiune de pământ, pe un câmp, care se deosebește de restul locului printr-o vegetație diferită sau prin absența vegetației. Conform: limba albaneza v a t r e.

2 * Cuvantul cu diacritice: vátră
Cuvantul fara diacritice: vatra

Definitie: VATRĂ substantiv verifica cuvantul: dușumea, pardoseală, podea, prispă, scândură.

3 * Cuvantul cu diacritice: vátră
Cuvantul fara diacritice: vatra

Definitie: VATRĂ substantiv 1. cămin, cuptor, (prin Transilvania) cameniță. (Vasul stă așezat pe -.) 2. (regional) siliște. (- a casei.) 3. (învechit) siliște. (- a unui sat.)

4 * Cuvantul cu diacritice: vátră
Cuvantul fara diacritice: vatra

Definitie: vatră substantiv feminin (silabe -tră), g.-d. art. vetrei; plural vetre

5 * Cuvantul cu diacritice: vátră vétre
Cuvantul fara diacritice: vatra

Definitie: VATRĂ vetre f. 1) Suprafață plană situată în partea de jos a cuptorului, prelungită în afară, pe care se trage jăraticul (și pe care uneori se pregătește mâncarea). ♢ A-i lua (sau a-i vinde) și cenușa din - a-i lua totul; a nu-i lăsa nimic. A se prinde cu mâinile de - a ajunge la o stare materială foarte bună; a deveni bogat. A cădea musafir în - a fi musafir nepoftit și nedorit. 2) Construcție plană, înaltă și lungă, care prelungește cuptorul sau soba în afară, pe care se poate dormi (mai ales iarna, când se face focul). ♢ A cloci pe - (sau a se muta de pe - pe cuptor) a-și petrece vremea fără nici un rost; a trândăvi; a lenevi. A îmbătrâni pe - a rămâne fată bătrână; a nu se mărita. 3) Casă părintească; cămin. ♢ A fi lăsat la - a fi lăsat acasă; a fi demobilizat. A rămâne cu sluta în - a rămâne cu fata nemăritată. 4) Loc pe care se întemeiază o așezare, o construcție. -a satului. -a iazului. 5) Fâșie de pământ mai ridicată pe care se seamănă legume sau flori; strat; răzor. 6) Partea de jos a unei galerii de mină, ce constituie baza ei. 7) Parte a unui cuptor metalurgic, unde se așază materialul care trebuie topit. [G.-D. vetrei; Sil. va-tră] /Cuv. autoh.

6 * Cuvantul cu diacritice: vátră vétre
Cuvantul fara diacritice: vatra

Definitie: vatră (vetre), substantiv feminin – 1. Cămin, foc, loc unde se aprinde. – 2. Cămin, casă, locuință. – 3. (Banat) Pavaj, pardosea. – 4. Hotar, limită. – Mr., megl. vatră. Mgr. βάθρον „loc de așezat, bază” (Philippide, II, 741). De obicei, este considerat drept cuvînt autohton sau balcanic (Miklosich, Slaw. Elem., 9; Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32; Candrea; Skok, ZRPh., LIV, 202; Rosetti, II, 124; Pușcariu, Lr., 179), sau provenind din limba albaneza vatrë (Cihac, II, 721; Pascu, II, 224). Din rom. trebuie să provină limba sarba:, cr., slov. vatra, pol. watra, rut. vatra, vaterka, limba rusa vatrucha (Miklosich, Wander., 11 – 12; Miklosich, Fremdw., 135), și probabil limba albaneza vatrë. – Derivat vătrar, substantiv neutru (unealtă cu care se scormonește în foc), conform vătrai; vătraș, substantiv masculin (se zice despre țiganii stabili, în opoziție cu cei nomazi).