Vatră
Definitie, sens si explicatie
1Vatră, vetre, substantiv feminin
1. Un fel de platforma inaltata, amenajata in tinda caselor taranesti, pe care se face focul pentru a pregati mancarea; parte plana din interiorul cuptorului (de paine) sau al sobei, care sustine cuptorul sau soba in afara si pe care se poate sedea sau dormi. ♢ Expresie A imbatrani in vatra = a ramane fata batrana, nemaritata.
A ramane cu sluta in vatra = a nu-si putea marita fata.
A cloci pe vatra = a lenevi (la caldura), a trandavi.
A cadea cuiva in vatra = a fi oaspete nepoftit si suparator al cuiva. ♦ Parte a forjei in care se depoziteaza si unde arde combustibilul; partea inferioara din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se asaza materialele care trebuie incalzite sau topite.
2. Locuinta, asezamant stabil, camin, casa (parinteasca). ♢ Locutiune adjectiv De vatra = care si-a facut gospodarie si s-a statornicit intr-un loc. ♦ Loc de bastina, de origine. ♢ Expresie (Iesit din uz) A lasa (un ostas) la vatra = a elibera (un ostas) dupa terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal salbatic, cu puii in el.
3. Locul principal, central al unei asezari, al unei instalatii etcetera; locul pe care s-a cladit ceva, pe care se construieste sau unde se asaza ceva. ♢ Vatra satului = suprafata de teren pe care se intinde satul.
4. (Popular) Portiune de pamant, pe un camp, care se deosebeste de restul locului printr-o vegetatie diferita sau prin absenta vegetatiei.
Conform: limba albaneza v a t r e.
1. Un fel de platforma inaltata, amenajata in tinda caselor taranesti, pe care se face focul pentru a pregati mancarea; parte plana din interiorul cuptorului (de paine) sau al sobei, care sustine cuptorul sau soba in afara si pe care se poate sedea sau dormi. ♢ Expresie A imbatrani in vatra = a ramane fata batrana, nemaritata.
A ramane cu sluta in vatra = a nu-si putea marita fata.
A cloci pe vatra = a lenevi (la caldura), a trandavi.
A cadea cuiva in vatra = a fi oaspete nepoftit si suparator al cuiva. ♦ Parte a forjei in care se depoziteaza si unde arde combustibilul; partea inferioara din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se asaza materialele care trebuie incalzite sau topite.
2. Locuinta, asezamant stabil, camin, casa (parinteasca). ♢ Locutiune adjectiv De vatra = care si-a facut gospodarie si s-a statornicit intr-un loc. ♦ Loc de bastina, de origine. ♢ Expresie (Iesit din uz) A lasa (un ostas) la vatra = a elibera (un ostas) dupa terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal salbatic, cu puii in el.
3. Locul principal, central al unei asezari, al unei instalatii etcetera; locul pe care s-a cladit ceva, pe care se construieste sau unde se asaza ceva. ♢ Vatra satului = suprafata de teren pe care se intinde satul.
4. (Popular) Portiune de pamant, pe un camp, care se deosebeste de restul locului printr-o vegetatie diferita sau prin absenta vegetatiei.
Conform: limba albaneza v a t r e.
2Vatră substantiv verifica cuvantul: dusumea, pardoseala, podea, prispa, scandura.
3Vatră substantiv
1. camin, cuptor, (prin Transilvania) camenita. (Vasul sta asezat pe -.)
2. (regional) siliste. (- a casei.)
3. (invechit) siliste. (- a unui sat.)
1. camin, cuptor, (prin Transilvania) camenita. (Vasul sta asezat pe -.)
2. (regional) siliste. (- a casei.)
3. (invechit) siliste. (- a unui sat.)
4Vatra substantiv feminin (silabe -tra), g.-d. art. vetrei; plural vetre
5Vatră vetre f. 1) Suprafata plana situata in partea de jos a cuptorului, prelungita in afara, pe care se trage jaraticul (si pe care uneori se pregateste mancarea). ♢ A-i lua (sau A-i vinde) si cenusa din - a-i lua totul; a nu-i lasa nimic. A se prinde cu mainile de - a ajunge la o stare materiala foarte buna; a deveni bogat. A cadea musafir in - a fi musafir nepoftit si nedorit. 2) Constructie plana, inalta si lunga, care prelungeste cuptorul sau soba in afara, pe care se poate dormi (mai ales iarna, cand se face focul). ♢ A cloci pe - (sau A se muta de pe - pe cuptor) a-si petrece vremea fara nici un rost; a trandavi; a lenevi. A imbatrani pe - a ramane fata batrana; a nu se marita. 3) Casa parinteasca; camin. ♢ A fi lasat la - a fi lasat acasa; a fi demobilizat. A ramane cu sluta in - a ramane cu fata nemaritata. 4) Loc pe care se intemeiaza o asezare, o constructie. -a satului. -a iazului. 5) Fasie de pamant mai ridicata pe care se seamana legume sau flori; strat; razor. 6) Partea de jos a unei galerii de mina, ce constituie baza ei. 7) Parte a unui cuptor metalurgic, unde se asaza materialul care trebuie topit. [G.-d. Vetrei; Sil. Va-tra] /Cuv. autoh.
6Vatra (vetre), substantiv feminin –
1. Camin, foc, loc unde se aprinde. –
2. Camin, casa, locuinta. –
3. (Banat) Pavaj, pardosea. –
4. Hotar, limita. – Mr., megl. vatra.
Mgr. βάθρον „loc de asezat, baza” (Philippide, Ii, 741).
De obicei, este considerat drept cuvint autohton sau balcanic (Miklosich, Slaw.
Elem., 9; Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32; Candrea; Skok, Zrph., Liv, 202; Rosetti, Ii, 124; Puscariu, Lr., 179), sau provenind din limba albaneza vatrë (Cihac, Ii, 721; Pascu, Ii, 224).
Din rom. trebuie sa provina limba sarba:, cr., slov. vatra, pol. watra, rut. vatra, vaterka, limba rusa vatrucha (Miklosich, Wander., 11 – 12; Miklosich, Fremdw., 135), si probabil limba albaneza vatrë. – Derivat vatrar, substantiv neutru (unealta cu care se scormoneste in foc), conform vatrai; vatras, substantiv masculin (se zice despre tiganii stabili, in opozitie cu cei nomazi).
1. Camin, foc, loc unde se aprinde. –
2. Camin, casa, locuinta. –
3. (Banat) Pavaj, pardosea. –
4. Hotar, limita. – Mr., megl. vatra.
Mgr. βάθρον „loc de asezat, baza” (Philippide, Ii, 741).
De obicei, este considerat drept cuvint autohton sau balcanic (Miklosich, Slaw.
Elem., 9; Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32; Candrea; Skok, Zrph., Liv, 202; Rosetti, Ii, 124; Puscariu, Lr., 179), sau provenind din limba albaneza vatrë (Cihac, Ii, 721; Pascu, Ii, 224).
Din rom. trebuie sa provina limba sarba:, cr., slov. vatra, pol. watra, rut. vatra, vaterka, limba rusa vatrucha (Miklosich, Wander., 11 – 12; Miklosich, Fremdw., 135), si probabil limba albaneza vatrë. – Derivat vatrar, substantiv neutru (unealta cu care se scormoneste in foc), conform vatrai; vatras, substantiv masculin (se zice despre tiganii stabili, in opozitie cu cei nomazi).