1
Vecin, -ă, vecini, -e, adjectiv, substantiv I.
1. Adjectiv Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva.
2. Substantiv masculin și feminin Persoană care trăiește, locuiește, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc.
Locuțiune adverb Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. Substantiv masculin Țăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală, obligat să facă acestuia prestații în muncă sau să dea contribuții în natură ori în bani; rumân, iobag. – Latină Vicinus.
1. Adjectiv Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva.
2. Substantiv masculin și feminin Persoană care trăiește, locuiește, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc.
Locuțiune adverb Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. Substantiv masculin Țăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală, obligat să facă acestuia prestații în muncă sau să dea contribuții în natură ori în bani; rumân, iobag. – Latină Vicinus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Vecin3 vecini masculin (în evul mediu) Țăran dependent, obligat să lucreze pământul stăpânului și să aducă contribuții în bani sau în natură; iobag; șerb; serv. /<latină vecinus
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Vecin1 vecină (vecini, vecine) Care se află în vecinătate; situat la o distanță relativ mică. Oraș vecin. /<latină vecinus
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Vecin2 vecini masculin 1) Persoană care trăiește în vecinătate. 2) Persoană care se află alături. /<latină vecinus
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Vecin (-nă), adjectiv –
1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. –
2. (Substantiv masculin) În Moldova, învechit, supus în slujba feudalului.
Aromână vițin, istroromână vecin. Latină večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), conform vegl. vicain, italiană vicino, provensală vezin, franceză voisin, catalană vehi, spaniolă vecino, portugheză vizinho. – Derivat vecină, substantiv feminin (femeie care locuiește în apropiere); vecinătate (aromână viținătate), substantiv feminin (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din latină vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870); vecini, verb (a fi vecin; a face pe cineva servil), învechit; vecinie, substantiv feminin (condiția de iobag supus) învechit; învecina, verb reflexiv (a fi vecin); vecinaș, substantiv masculin (învechit, vecin, supus); vecinesc, adjectiv (de vasal, de supus).
1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. –
2. (Substantiv masculin) În Moldova, învechit, supus în slujba feudalului.
Aromână vițin, istroromână vecin. Latină večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), conform vegl. vicain, italiană vicino, provensală vezin, franceză voisin, catalană vehi, spaniolă vecino, portugheză vizinho. – Derivat vecină, substantiv feminin (femeie care locuiește în apropiere); vecinătate (aromână viținătate), substantiv feminin (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din latină vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870); vecini, verb (a fi vecin; a face pe cineva servil), învechit; vecinie, substantiv feminin (condiția de iobag supus) învechit; învecina, verb reflexiv (a fi vecin); vecinaș, substantiv masculin (învechit, vecin, supus); vecinesc, adjectiv (de vasal, de supus).
DER – dicționarul etimologic
6
Vecin (-nă), adjectiv – Bovin.
Latină vaccinus (Candrea).
Se folosește numai în numele de plantă limbă vecină, substantiv feminin (Scolopendrium vulgare).
Latină vaccinus (Candrea).
Se folosește numai în numele de plantă limbă vecină, substantiv feminin (Scolopendrium vulgare).
DER – dicționarul etimologic
7
Vecin adjectiv masculin, substantiv masculin, plural vecini; feminin singular vecină, plural vecine
DOOM – dicționarul ortografic