Definitie Vecin -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Vecin, -Ă, vecini, -e, adjectiv , substantiv I.
1. Adjectiv Care este, se afla, sta alaturi, in apropiere de cineva sau de ceva.
2. Substantiv masculin si feminin: Persoana care traieste, locuieste, se afla alaturi sau in apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etcetera care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etcetera ♢ Locutiune adverb Prin (sau in) vecini = prin (sau in) apropiere, (pe undeva pe) alaturi. II. Substantiv masculin Țaran aservit stapanului feudal din Moldova medievala, obligat sa faca acestuia prestatii in munca sau sa dea contributii in natura ori in bani; ruman, iobag. – Limba Latina Vicinus.

Varianta definitie 2: Vecin adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: invecinat.
2. adjectiv invecinat, limitrof, marginas, (regional) megies, mejdas, (invechit) megiesesc, megiesit. (Pe teritoriul -.)
3. substantiv (popular) megies, (invechit si reg.) apropias, (Maram. si nordul Transilvania) somsid, (invechit) imprejuras, imprejurean, razes, razoras. (-ul meu de casa.)
4. substantiv verifica cuvantul: iobag.

Varianta definitie 3: Vecin adjectiv m., substantiv masculin, plural vecini; f. singular vecina, plural vecine

Varianta definitie 4: Vecin1 -a (-i, -e) Care se afla in vecinatate; situat la o distanta relativ mica. Oras -. /<lat. vecinus

Varianta definitie 5: Vecin2 -i m. 1) Persoana care traieste in vecinatate. 2) Persoana care se afla alaturi. /<lat. vecinus

Varianta definitie 6: Vecin3 -i m. (in evul mediu) Țaran dependent, obligat sa lucreze pamantul stapanului si sa aduca contributii in bani sau in natura; iobag; serb; serv. /<lat. vecinus

Varianta definitie 7: Vecin (-na), adjectiv – Bovin.
Limba Latina vaccinus (Candrea).
Se foloseste numai in numele de planta limba vecina, substantiv feminin (Scolopendrium vulgare).

Varianta definitie 8: Vecin (-na), adjectiv –
1. Apropiat, alaturat, proxim, imediat. –
2. (S.m.) În Mold., cuvant invechit, supus in slujba feudalului.
Mr. vitin, istr. vecin.
Limba Latina večῑnus (Puscariu 1869; Rew 9321), conform vegl. vicain, limba italiana vicino, prov. vezin, franceza voisin, cat. vehi, sp. vecino, port. vizinho. – Derivat vecina, substantiv feminin (femeie care locuieste in apropiere); vecinatate (mr. vitinatate), substantiv feminin (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenti de proprietarii de pamint), posibil din limba latina vῑcῑnĭtātem (Puscariu 1870); vecini, verb (a fi vecin; a face pe cineva servil), cuvant invechit; vecinie, substantiv feminin (conditia de iobag supus) cuvant invechit; invecina, verb reflexiv (a fi vecin); vecinas, substantiv masculin (invechit, vecin, supus); vecinesc, adjectiv (de vasal, de supus).