Vicar
Definitie, sens si explicatie
1Vicar, vicari, substantiv masculin Preot sau episcop care tine locul unui demnitar bisericesc de rang mai inalt. – Din franceza Vicaire, limba latina Vicarius.
2Vicar substantiv masculin, plural vicari
3Vicar -i m. bis.
Preot sau episcop care tine locul unui demnitar de rang mai inalt. /<lat. vicarius, franceza vicaire
Preot sau episcop care tine locul unui demnitar de rang mai inalt. /<lat. vicarius, franceza vicaire
4Vicar substantiv masculin
1. (Ist.) Cel care tinea locul cuiva caruia ii urma imediat in rang. ♦ Functionar din organizarea mai tarzie a Imperiului roman, care administra o dioceza imperiala.
2. Loctiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< franceza vicaire, limba italiana vicario < limba latina vicarius – loctiitor].
1. (Ist.) Cel care tinea locul cuiva caruia ii urma imediat in rang. ♦ Functionar din organizarea mai tarzie a Imperiului roman, care administra o dioceza imperiala.
2. Loctiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< franceza vicaire, limba italiana vicario < limba latina vicarius – loctiitor].
5Vicar substantiv masculin
1. cel care tinea locul cuiva caruia ii urma imediat in rang. ♢ functionar din organizarea mai tarzie a Imperiului Roman, care administra o dioceza imperiala.
2. loctiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< franceza vicaire, limba latina vicarius)
1. cel care tinea locul cuiva caruia ii urma imediat in rang. ♢ functionar din organizarea mai tarzie a Imperiului Roman, care administra o dioceza imperiala.
2. loctiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< franceza vicaire, limba latina vicarius)
6Vicar (-ri), substantiv masculin – Preot sau episcop care tine locul unui demnitar bisericesc de rang mai inalt. – Varianta Trans. vicares.
Limba Latina vicarius sau limba germana Vikar, varianta din mag. vikarius (Galdi, Dict., 169). – Derivat vicariat, substantiv neutru, din franceza vicariat.
Limba Latina vicarius sau limba germana Vikar, varianta din mag. vikarius (Galdi, Dict., 169). – Derivat vicariat, substantiv neutru, din franceza vicariat.