Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Car

1 * Cuvantul cu diacritice: car
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: CAR¹, cari, substantiv masculin Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros și cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta. – Limba Latina carius (= caries).

2 * Cuvantul cu diacritice: car
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: CAR², care, substantiv neutru 1. Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la tară pentru transportarea poverilor. ♢ Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (Înv. și popular) Car de foc = tren. ♢ Expresie Nici în car, nici în căruță, se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce vrea. A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. ♢ Compuse: Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car² (1); ursa-mare; Carul-Mic = constelație formată din șapte stele (printre care și steaua polară) așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; ursa-mică. ♦ (În antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car² (1). Un car de lemne. ♦ Figurativ Mulțime, grămadă. Un car de ani. ♢ Loc adverb Cu carul = din belșug. 3. (Regional) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri. – Limba Latina carrus (cu unele sensuri noi după franceza char).

3 * Cuvantul cu diacritice: car
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: CAR³, caruri, substantiv neutru Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris, făcând posibilă (prin deplasare) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor. – După limba engleza [typewriter] carriage, franceza chariot.

4 * Cuvantul cu diacritice: car
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: CAR substantiv verifica cuvantul: grămadă, moară, mulțime, țintar.

5 * Cuvantul cu diacritice: car
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: CAR substantiv 1. car funebru verifica cuvantul: dric; car funerar verifica cuvantul: dric; car mortuar verifica cuvantul: dric. 2. (ASTRON.) Carul-Mare = (livresc) Ursa-Mare; Carul-Mic = (livresc) Ursa-Mică. 3. (TEHNICA) (regional) căruță, masă, război, sclai. (- la joagăr.)

6 * Cuvantul cu diacritice: car
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: car (insectă) substantiv masculin, plural cari

7 * Cuvantul cu diacritice: car
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: car (vehicul) substantiv neutru, plural care

8 * Cuvantul cu diacritice: car
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: car (piesă la mașina de scris) substantiv neutru, plural caruri

9 * Cuvantul cu diacritice: car -uri
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: CAR³ -uri n. Piesă mobilă și glisantă a unor mașini. -ul mașinii de scris. franceza chariot

10 * Cuvantul cu diacritice: car -i
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: CAR² -i m. 1) la plural Specie de insecte mici, dăunătoare, având corpul păros și picioare scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta. 2) Insectă din această specie. limba latina carius

11 * Cuvantul cu diacritice: car -e
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: CAR¹ -e n. 1) Vehicul cu patru roți tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea încărcăturilor mari. ♢ - funebru vehicul cu care sunt duși morții la cimitir; dric. A pune -ul înaintea boilor a face ceva altfel decât este normal; a fi nepriceput. 2) Cantitate de material care încape într-un asemenea vehicul. Un - de fân. 3) (în antichitate) Trăsură cu două roți, trasă de cai și folosită la festivități și ceremonii. - de triumf. 4) figurat Cantitate mare de ceva; grămadă; mulțime. Un - de ani. ♢ Cu -ul în cantitate mare; cu grămada; din belșug. 5): -ul-Mare constelație alcătuită din șapte stele ce reprezintă un car cu oiște; Ursa-Mare. -ul-Mic constelație asemănătoare cu Carul-Mare, dar cu distanța dintre stele mai mică; Ursa-Mică. limba latina carrus

12 * Cuvantul cu diacritice: car
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: CAR substantiv neutru piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris. (după limba engleza /typewriter/ carriage, franceza chariot)

13 * Cuvantul cu diacritice: car cáre
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: car (care), substantiv neutru – 1. Vehicul cu patru roți, cu tracțiune animală. – 2. Cărătură. – 3. (Înv.) Obligația de a contribui personal la transporturile de Stat. – 4. Parte a unor aparate ca ferăstrăul mecanic, mașina de scris etcetera – Mr., megl. car. Limba Latina carrus (Pușcariu 284; Candrea-Dens., 253; REW 1721; DAR); conform limba albaneza karrë, limba italiana, prov., cat., sp., port. carro, franceza char. Derivat căroaie, substantiv feminin (car cu două roți; car pentru transportul trunchiurilor de copaci, cu distanța între osii care poate fi schimbată; dispozitiv care pune urzeala în războiul de țesut); cărucer, substantiv masculin (învechit, căruțaș); cărucior, substantiv neutru (dim. al lui car; trăsurică de copil); căruț, substantiv neutru (car, căruță); căruță, substantiv feminin (car), mr., megl. căruță; căruțaș, substantiv masculin (vizitiu; Arg., dezertor); căruți, verb (a transporta). Căruță poate fi un sing. analogic de la căruțe, plural de la dim. normal căruț; însă ar putea fi la fel de bine limba latina carucca, al cărui plural căruce ar putea da căruțe, prin influența aceluiași dim. (Pascu, I, 57, îl derivă de la un limba latina carrucia, care este inutil; conform și Iordan, BF, VI, 150). Din rom. provine bulgara, rut. karuca (Miklosich, Wander., 16), rut. kary, „car” (Candrea, Elemente, 404), limba sarba: karuce, mag. karuca (Edelspacher 15).

14 * Cuvantul cu diacritice: car cári
Cuvantul fara diacritice: car

Definitie: car (cari), substantiv masculin – Specie de insectă mică dăunătoare (Anobium pertinax). – Varianta (învechit) cariu. Limba Latina caries (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 411; REW 1697), sau carius (Pușcariu 293; Candrea-Dens., 259); conform sp. caronjo, caroncho, arag., port. quara, cat. quer. – Derivat cări, verb (a găuri, a roade, a mînca); cărete, substantiv masculin (car, insectă), pe care Diculescu, Elementele, 455, îl derivă, prin intermediul unei forme ipotetice scărete, de la limba greaca (veche) σϰαρίς (pentru valoarea de singularizare a sufix -ete, conform Graur, BL, II, 246-9).