Vinovat -ă
Definitie, sens si explicatie
1Vinovat, -ă, vinovati, -te, adjectiv
1. (Despre oameni) Care are o vina, care a savarsit o greseala, o fapta pedepsita de lege, o abatere de la datorie sau de la morala; culpabil; pasibil de o pedeapsa.
2. (Despre faptele, comportarile etcetera oamenilor) Care este in afara de lege sau de bunele moravuri, care nu poate fi ingaduit, permis; nepermis. – Din limba slava (veche) Vinovatŭ.
1. (Despre oameni) Care are o vina, care a savarsit o greseala, o fapta pedepsita de lege, o abatere de la datorie sau de la morala; culpabil; pasibil de o pedeapsa.
2. (Despre faptele, comportarile etcetera oamenilor) Care este in afara de lege sau de bunele moravuri, care nu poate fi ingaduit, permis; nepermis. – Din limba slava (veche) Vinovatŭ.
2Vinovat antonim: candid, inocent, nevinovat
3Vinovat adjectiv
1. (Jur.) culpabil, (invechit) culpes, gresit. (Arestatul a fost gasit -.)
2. blamabil, condamnabil, criticabil, neingaduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rusinos, urat, (livresc) reprehensibil, (invechit) ocarnic, ocarator, rusinator. (O fapta -.)
1. (Jur.) culpabil, (invechit) culpes, gresit. (Arestatul a fost gasit -.)
2. blamabil, condamnabil, criticabil, neingaduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rusinos, urat, (livresc) reprehensibil, (invechit) ocarnic, ocarator, rusinator. (O fapta -.)
4Vinovat adjectiv m., plural vinovati; f. singular vinovata, plural vinovate
5Vinovat -ta (-ti, -te) si substantival 1) (despre persoane) Care a comis o incalcare a legii sau a normelor morale. 2) (despre faptele si comportarile oamenilor) Care nu poate fi admis, ingaduit; care contravine moralei. /<sl. vinovatu