Vioară
Definitie, sens si explicatie
1Vioară1, vioare, adjectiv (Pop.; despre ape curgatoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioara sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pronuntat: -vi-oa-] – Probabil limba latina *vivula (< vivus).
2Vioară2, vioare, substantiv feminin (Botanica; reg.)
1. Toporas.
2. Compus: vioara-rosie = micsandra. [Pronuntat: vi-oa-] – Limba Latina Viola.
1. Toporas.
2. Compus: vioara-rosie = micsandra. [Pronuntat: vi-oa-] – Limba Latina Viola.
3Vioară3, viori, substantiv feminin Instrument muzical alcatuit dintr-o cutie de rezonanta, avand intinse pe una din fete patru coarde, care vibreaza cand sunt atinse cu arcusul sau cand sunt ciupite; violina, scripca. [Pronuntat vi-oa- – Pl. si: vioare] – Conform: limba italiana v i o l a.
4Vioară adjectiv verifica cuvantul: clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent.
5Vioară substantiv (Muzica) scripca, violina, (popular) dibla, lauta, (regional) cetera.
6Vioară substantiv verifica cuvantul: toporas, violeta, viorea.
7Vioara adjectiv f. (silabe vi-oa-)
8Vioara (planta) substantiv feminin (silabe vi-oa-), g.-d. art. vioarei; plural vioare
9Vioara (instrument) substantiv feminin (silabe vi-oa-), g.-d. art. viorii; plural viori
10Vioară1 viori f.
Instrument muzical con-stand dintr-o cutie de rezonanta pe care sunt intinse patru coarde, care produc sunete cand se trece peste ele cu arcusul (sau cand sunt ciupite); violina. Concert pentru -. [G.-d. Viorii; Sil. Vi-oa-] /<lat. viola
Instrument muzical con-stand dintr-o cutie de rezonanta pe care sunt intinse patru coarde, care produc sunete cand se trece peste ele cu arcusul (sau cand sunt ciupite); violina. Concert pentru -. [G.-d. Viorii; Sil. Vi-oa-] /<lat. viola
11Vioară2 -e f. popular verifica cuvantul: Viorea. /<lat. viola
12Vioară3 -e adjectiv (despre ape curga-toare) Care este foarte curata; albastra ca vioreaua; limpede; cristalina. /<lat. vivula
13Vioara (-ori), substantiv feminin – Violina, scripca. limba italiana: viola, dar der. nu este clara.
Prezenta lui r, care nu poate reprezenta decit un l lat., nu a fost explicata; motiv pentru care s-a crezut intr-o der. directa din limba latina *vῑvŭla (Meyer-lübke apud Puscariu 1903; Draganu, Dacor., Ii, 623; conform Rew 9357) sau intr-o creatie expresiva (Giuglea, Dacor., Iii, 594).
Derivat din mag. viola (Galdi, Dict., 169) nu este mai probabila, nici cea din limba neogreaca: βιολί (Cihac, Ii, 711).
Oricum, nu poate fi decit cuvint relativ modern, ca si instrumentul pe care-l denumeste; asa ca sintem siliti sa presupunem ca r se datoreaza unei analogii, probabil cu vior ‹ viu. – Derivat violonist, substantiv masculin (violonist); viorar, substantiv masculin (rar, violonist).
Prezenta lui r, care nu poate reprezenta decit un l lat., nu a fost explicata; motiv pentru care s-a crezut intr-o der. directa din limba latina *vῑvŭla (Meyer-lübke apud Puscariu 1903; Draganu, Dacor., Ii, 623; conform Rew 9357) sau intr-o creatie expresiva (Giuglea, Dacor., Iii, 594).
Derivat din mag. viola (Galdi, Dict., 169) nu este mai probabila, nici cea din limba neogreaca: βιολί (Cihac, Ii, 711).
Oricum, nu poate fi decit cuvint relativ modern, ca si instrumentul pe care-l denumeste; asa ca sintem siliti sa presupunem ca r se datoreaza unei analogii, probabil cu vior ‹ viu. – Derivat violonist, substantiv masculin (violonist); viorar, substantiv masculin (rar, violonist).
14Vioara (-re), substantiv feminin – Violeta (Viola odorata). – Mr., megl. vioara.
Limba Latina vĭǒla (Puscariu 1902; Rew 9149), conform limba italiana, prov., cat., sp., port. viola, franceza viole. – Derivat viorea, substantiv feminin (toporas, Viola hiria); vioriu, adjectiv (violet); viorint, adjectiv (violet), in Trans., format ca florint de la flor.
Este dubletul lui violeta, substantiv feminin, din franceza violette, conform limba neogreaca: βιολέτα.
Limba Latina vĭǒla (Puscariu 1902; Rew 9149), conform limba italiana, prov., cat., sp., port. viola, franceza viole. – Derivat viorea, substantiv feminin (toporas, Viola hiria); vioriu, adjectiv (violet); viorint, adjectiv (violet), in Trans., format ca florint de la flor.
Este dubletul lui violeta, substantiv feminin, din franceza violette, conform limba neogreaca: βιολέτα.