Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vitreg -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: vítreg -ă
Cuvantul fara diacritice: vitreg

Definitie: VITREG, -Ă, vitregi, -ge, adjectiv 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Figurativ Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Limba Latina vitricus.

2 * Cuvantul cu diacritice: vitreg
Cuvantul fara diacritice: vitreg

Definitie: Vitreg antonim: drept

3 * Cuvantul cu diacritice: vítreg
Cuvantul fara diacritice: vitreg

Definitie: VITREG adjectiv 1. adoptiv. (Tată -.) 2. (regional) mașter. (Surori -.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotri-vit, neprielnic, potrivnic, (învechit și popular) nepriincios. (Condiții - de dezvoltare.)

4 * Cuvantul cu diacritice: vítreg
Cuvantul fara diacritice: vitreg

Definitie: VITREG adjectiv verifica cuvantul: crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.

5 * Cuvantul cu diacritice: vítreg
Cuvantul fara diacritice: vitreg

Definitie: vitreg adjectiv m. (silabe -treg), plural vitregi; f. singular vitregă, plural vitrege

6 * Cuvantul cu diacritice: vítreg -gă -gi -ge
Cuvantul fara diacritice: vitreg

Definitie: VITREG -gă (-gi, -ge) 1) (despre părinți și copii) Care nu este rudă de sânge, înrudirea rezultând dintr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2) fig. (despre împrejurări, destine) Care este nefavorabil; defavorabil; neprielnic; potrivnic. [Silabe vi-treg] limba latina vitricus

7 * Cuvantul cu diacritice: vítreg -gă
Cuvantul fara diacritice: vitreg

Definitie: vitreg (-gă), adjectiv – 1. Se zice despre anumite grade de rudenie prin afinitate. – Mamă vitregă. – Frate vitreg. – 2. Contrarm dușman, ostil. – Varianta vitrig. Limba Latina vῑtrĭcus (nu vĭtrĭcus) „tată vitreg” (Cipariu, Gram., 30; Pușcariu 1914; REW 9400), conform logud. bidrigu, bitricu, calabr. vitrico, limba albaneza vitruk, viter, vitkur. Pentru valoarea exactă a vocalei accentuate, conform Tagliavini, Melanges N. Roques, III, 255-64; nu se justifică observația lui Domasckhe, Jb., XXII, 151 și Tiktin, care considerau acest cuvînt drept cultism. Comun în Muntenia, Mold. și Trans. de N (ALR, I, 254). – Derivat vitregie, substantiv feminin (dușmănie, ostilitate, răutate). – Din rom. provine bulgara vitrig (Capidan, Raporturile, 230).