Vocație
Definitie, sens si explicatie
1Vocație, vocatii, substantiv feminin Aptitudine deosebita pentru o anumita arta sau stiinta; chemare, predispozitie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumita profesiune.
2. (Jur.; in sintagma) Vocatia succesorala = indreptatire a unei persoane de a veni la o succesiune in temeiul calitatii sale de ruda. [Varianta: (invechit) Vocatiune substantiv feminin] – Din franceza Vocation, limba latina Vocatio, -onis.
2. (Jur.; in sintagma) Vocatia succesorala = indreptatire a unei persoane de a veni la o succesiune in temeiul calitatii sale de ruda. [Varianta: (invechit) Vocatiune substantiv feminin] – Din franceza Vocation, limba latina Vocatio, -onis.
2Vocație substantiv verifica cuvantul: aptitudine.
3Vocatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. vocatia (silabe -ti-a), g.-d. art. vocatiei; plural vocatii, art. vocatiile (silabe -ti-i-)
4Vocație -i f.
Atractie innascuta (pentru o anumita activitate); dispozitie naturala; aplicatie; aptitudine; inclinatie; predispozitie. [G.-d. Vocatiei] /<fr. vocation, limba latina vocatio, -onis
Atractie innascuta (pentru o anumita activitate); dispozitie naturala; aplicatie; aptitudine; inclinatie; predispozitie. [G.-d. Vocatiei] /<fr. vocation, limba latina vocatio, -onis
5Vocație substantiv feminin
1. Aptitudine, inclinare speciala pentru o anumita arta, stiinta sau profesiune; predispozitie, chemare.
2. (Jur.) Vocatie succesorala = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca ruda sau ca sot supravietuitor. [Genitiv -iei, varianta vocatiune substantiv feminin / conform franceza vocation, limba latina vocatio].
1. Aptitudine, inclinare speciala pentru o anumita arta, stiinta sau profesiune; predispozitie, chemare.
2. (Jur.) Vocatie succesorala = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca ruda sau ca sot supravietuitor. [Genitiv -iei, varianta vocatiune substantiv feminin / conform franceza vocation, limba latina vocatio].
6Vocație substantiv feminin
1. aptitudine, inclinare speciala pentru o anumita arta, stiinta sau profesiune; predispozitie, chemare.
2. (jur.) - succesorala = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca ruda sau ca sot supravietuitor. (< franceza vocation, limba latina vocatio)
1. aptitudine, inclinare speciala pentru o anumita arta, stiinta sau profesiune; predispozitie, chemare.
2. (jur.) - succesorala = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca ruda sau ca sot supravietuitor. (< franceza vocation, limba latina vocatio)