Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Voie

1 * Cuvantul cu diacritice: vóie
Cuvantul fara diacritice: voie

Definitie: VOIE, (rar) voi, substantiv feminin 1. Voință, vrere, intenție. ♢ Locutiune adverb Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etcetera) = involuntar, neintenționat. Peste voia... = împotriva voinței cuiva. De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie = vrând-nevrând. ♦ (Înv., în sintagma) Voie vegheată = bunăvoință; p.ext. protecție, favoare. 2. Dorință, plăcere, înclinație spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere. ♢ Locutiune adverb În (sau, rar la) voie sau în toată voia = în largul lui, nestingherit. (Popular) În voia cea bună = fără nici o grijă, fără teama de a greși. ♢ Expresie Voia la dumneata ca la banul Ghica = ești liber să faci ce vrei. A-i fi (cuiva) voia(să...) = a dori, a-i plăcea (să...). A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorința, plăcerea cuiva. A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac. A împlini voia (sau voile) cuiva = a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva. A se lăsa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) în voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lăsa după dorința, după placul cuiva. A fi la voia cuiva = a fi la discreția cuiva. 3. Poftă, dorință, chef. ♢ Expresie A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva. ♦ Voie bună (sau rea) = stare sufletească bună (sau rea). 4. Permisiune, încuviințare, învoire; dispoziție. ♢ Locutiune adverb Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva). Fără voie sau fără voia cuiva = fără permisiune, fără încuviințarea cuiva. [Pronuntat: vo-ie] – Din limba slava (veche) volja.

2 * Cuvantul cu diacritice: vóie
Cuvantul fara diacritice: voie

Definitie: VOIE substantiv 1. verifica cuvantul: încuviințare. 2. autorizație, îngăduință, permisiune. (- dată cuiva de a face ceva.) 3. verifica cuvantul: putere. 4. verifica cuvantul: dispoziție. 5. dispoziție, toane (plural), (regional) duși (plural). (- bună sau rea a cuiva.)

3 * Cuvantul cu diacritice: vóie
Cuvantul fara diacritice: voie

Definitie: voie substantiv feminin, art. voia, g.-d. art. voii, plural voi

4 * Cuvantul cu diacritice: vóie
Cuvantul fara diacritice: voie

Definitie: VOIE f. 1) Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voință. ♢ Fără (de) - inconștient; fără intenție. Peste voia cuiva fără vrerea cuiva. De -, de nevoie (sau cu -, fără -) vrând-nevrând. 2) Senzație de satisfacere a gustului; voință; plăcere; plac; poftă; chef. ♢ După - la dorință. În (sau la) - (sau în toată voia) fără a fi stingherit de ceva sau de cineva. A-i face cuiva pe - (sau a face pe voia cuiva) a face așa cum vrea cineva. A-i fi cuiva pe - (sau a fi pe voia cuiva) a-i fi cuiva pe plac. A împlini voia (sau voile) cuiva a îndeplini dorința cuiva. A se lăsa (sau a umbla, a merge) în voia cuiva (sau a ceva) a face după placul cuiva. A fi la voia cuiva a fi la dispoziția cuiva. A-și face (sau a face cuiva) - bună a se înveseli sau a înveseli pe cineva. 2) Aprobare de a realiza ceva; permisiune; încuviințare. A cere -. A da -. ♢ Cu voia cuiva cu consimțământul cuiva. [G.-D. voii] limba slava (veche) volja

5 * Cuvantul cu diacritice: vóie -i
Cuvantul fara diacritice: voie

Definitie: voie (-i), substantiv feminin – 1. Vrere, voință. – 2. Liber-arbitru, bun plac. – 3. (Înv.) Favoare, trecere. – 4. Dispoziție, umor, chef. – 5. Licență, permis, autorizație. – 6. Libertate. Sl. (sb., slov., pol., limba rusa) volja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 461; Conev 101; Tiktin), conform v(r)oi, vrea și voios. – Derivat învoi, verb (a permite, a da autorizație; a acorda, a concede; a consimți, a admite, a accepta; a cădea de acord, a se înțelege; a da satisfacție; reflexiv, a se obliga, a se angaja; reflexiv, a se potrivi, a se asorta, a se simți bine); învoială, substantiv feminin (acord, pact, compromis, contract; concordie, armonie); învoitor, substantiv masculin (lucrător în acord); volnic, adjectiv (liber, independent, autonom), cuvant invechit; volnici, verb (a elibera, a da drumul, a lăsa liber; a dezrobi), conform pol. wolnić „a dezrobi”; volnicie, substantiv feminin (libertate, dezrobire; licență, autorizație, permis), cuvant invechit; nevolnic, adjectiv (mizerabil, nenorocit). Conform: nevoie.