Voie
Definitie, sens si explicatie
1Voie, (rar) voi, substantiv feminin
1. Vointa, vrere, intentie. ♢ Locutiune adverb Cu voie sau cu voia (cuiva) = intentionat, din proprie initiativa, dinadins.
Fara (de) voie sau fara voia mea (ori ta, sa etcetera) = involuntar, neintentionat.
Peste voia... = impotriva vointei cuiva.
De voie, de nevoie sau cu voie, fara voie = vrand-nevrand. ♦ (Înv., in sintagma) Voie vegheata = bunavointa; p.ext. protectie, favoare.
2. Dorinta, placere, inclinatie spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere. ♢ Locutiune adverb În (sau, rar la) voie sau in toata voia = in largul lui, nestingherit. (Popular) În voia cea buna = fara nici o grija, fara teama de a gresi. ♢ Expresie Voia la dumneata ca la banul Ghica = esti liber sa faci ce vrei.
A-i fi (cuiva) voia(sa...) = a dori, a-i placea (sa...).
A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorinta, placerea cuiva.
A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac.
A implini voia (sau voile) cuiva = a indeplini dorintele sau poruncile cuiva.
A se lasa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) in voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lasa dupa dorinta, dupa placul cuiva.
A fi la voia cuiva = a fi la discretia cuiva.
3. Pofta, dorinta, chef. ♢ Expresie A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva. ♦ Voie buna (sau rea) = stare sufleteasca buna (sau rea).
4. Permisiune, incuviintare, invoire; dispozitie. ♢ Locutiune adverb Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva).
Fara voie sau fara voia cuiva = fara permisiune, fara incuviintarea cuiva. [Pronuntat: vo-ie] – Din limba slava (veche) Volja.
1. Vointa, vrere, intentie. ♢ Locutiune adverb Cu voie sau cu voia (cuiva) = intentionat, din proprie initiativa, dinadins.
Fara (de) voie sau fara voia mea (ori ta, sa etcetera) = involuntar, neintentionat.
Peste voia... = impotriva vointei cuiva.
De voie, de nevoie sau cu voie, fara voie = vrand-nevrand. ♦ (Înv., in sintagma) Voie vegheata = bunavointa; p.ext. protectie, favoare.
2. Dorinta, placere, inclinatie spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere. ♢ Locutiune adverb În (sau, rar la) voie sau in toata voia = in largul lui, nestingherit. (Popular) În voia cea buna = fara nici o grija, fara teama de a gresi. ♢ Expresie Voia la dumneata ca la banul Ghica = esti liber sa faci ce vrei.
A-i fi (cuiva) voia(sa...) = a dori, a-i placea (sa...).
A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorinta, placerea cuiva.
A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac.
A implini voia (sau voile) cuiva = a indeplini dorintele sau poruncile cuiva.
A se lasa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) in voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lasa dupa dorinta, dupa placul cuiva.
A fi la voia cuiva = a fi la discretia cuiva.
3. Pofta, dorinta, chef. ♢ Expresie A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva. ♦ Voie buna (sau rea) = stare sufleteasca buna (sau rea).
4. Permisiune, incuviintare, invoire; dispozitie. ♢ Locutiune adverb Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva).
Fara voie sau fara voia cuiva = fara permisiune, fara incuviintarea cuiva. [Pronuntat: vo-ie] – Din limba slava (veche) Volja.
2Voie substantiv
1. verifica cuvantul: incuviintare.
2. autorizatie, ingaduinta, permisiune. (- data cuiva de a face ceva.)
3. verifica cuvantul: putere.
4. verifica cuvantul: dispozitie.
5. dispozitie, toane (plural), (regional) dusi (plural). (- buna sau rea a cuiva.)
1. verifica cuvantul: incuviintare.
2. autorizatie, ingaduinta, permisiune. (- data cuiva de a face ceva.)
3. verifica cuvantul: putere.
4. verifica cuvantul: dispozitie.
5. dispozitie, toane (plural), (regional) dusi (plural). (- buna sau rea a cuiva.)
3Voie substantiv feminin, art. voia, g.-d. art. voii, plural voi
4Voie f. 1) Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vointa. ♢ Fara (de) - inconstient; fara intentie. Peste voia cuiva fara vrerea cuiva. De -, de nevoie (sau Cu -, fara -) vrand-nevrand. 2) Senzatie de satisfacere a gustului; vointa; placere; plac; pofta; chef. ♢ Dupa - la dorinta. În (sau La) - (sau In toata voia) fara a fi stingherit de ceva sau de cineva. A-i face cuiva pe - (sau A face pe voia cuiva) a face asa cum vrea cineva. A-i fi cuiva pe - (sau A fi pe voia cuiva) a-i fi cuiva pe plac. A implini voia (sau Voile) cuiva a indeplini dorinta cuiva. A se lasa (sau A umbla, a merge) in voia cuiva (sau A ceva) a face dupa placul cuiva. A fi la voia cuiva a fi la dispozitia cuiva. A-si face (sau A face cuiva) - buna a se inveseli sau a inveseli pe cineva. 2) Aprobare de a realiza ceva; permisiune; incuviintare. A cere -.
A da -. ♢ Cu voia cuiva cu consimtamantul cuiva. [G.-d. Voii] /<sl. volja
A da -. ♢ Cu voia cuiva cu consimtamantul cuiva. [G.-d. Voii] /<sl. volja
5Voie (-i), substantiv feminin –
1. Vrere, vointa. –
2. Liber-arbitru, bun plac. –
3. (Înv.) Favoare, trecere. –
4. Dispozitie, umor, chef. –
5. Licenta, permis, autorizatie. –
6. Libertate.
Sl. (sb., slov., pol., limba rusa) volja (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, Ii, 461; Conev 101; Tiktin), conform v(r)oi, vrea si voios. – Derivat invoi, verb (a permite, a da autorizatie; a acorda, a concede; a consimti, a admite, a accepta; a cadea de acord, a se intelege; a da satisfactie; reflexiv, a se obliga, a se angaja; reflexiv, a se potrivi, a se asorta, a se simti bine); invoiala, substantiv feminin (acord, pact, compromis, contract; concordie, armonie); invoitor, substantiv masculin (lucrator in acord); volnic, adjectiv (liber, independent, autonom), cuvant invechit; volnici, verb (a elibera, a da drumul, a lasa liber; a dezrobi), conform pol. wolnić „a dezrobi”; volnicie, substantiv feminin (libertate, dezrobire; licenta, autorizatie, permis), cuvant invechit; nevolnic, adjectiv (mizerabil, nenorocit).
Conform: nevoie.
1. Vrere, vointa. –
2. Liber-arbitru, bun plac. –
3. (Înv.) Favoare, trecere. –
4. Dispozitie, umor, chef. –
5. Licenta, permis, autorizatie. –
6. Libertate.
Sl. (sb., slov., pol., limba rusa) volja (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, Ii, 461; Conev 101; Tiktin), conform v(r)oi, vrea si voios. – Derivat invoi, verb (a permite, a da autorizatie; a acorda, a concede; a consimti, a admite, a accepta; a cadea de acord, a se intelege; a da satisfactie; reflexiv, a se obliga, a se angaja; reflexiv, a se potrivi, a se asorta, a se simti bine); invoiala, substantiv feminin (acord, pact, compromis, contract; concordie, armonie); invoitor, substantiv masculin (lucrator in acord); volnic, adjectiv (liber, independent, autonom), cuvant invechit; volnici, verb (a elibera, a da drumul, a lasa liber; a dezrobi), conform pol. wolnić „a dezrobi”; volnicie, substantiv feminin (libertate, dezrobire; licenta, autorizatie, permis), cuvant invechit; nevolnic, adjectiv (mizerabil, nenorocit).
Conform: nevoie.