Voinici
Definitie, sens si explicatie
1Voinici, voinicesc, verb Iv.
Intranzitiv
1. (Popular) A face fapte vitejesti. ♦ Reflexiv (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozavi. ♦ A haiduci.
2. (Înv.) A fi ostas; a se razboi. – Din Voinic.
Intranzitiv
1. (Popular) A face fapte vitejesti. ♦ Reflexiv (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozavi. ♦ A haiduci.
2. (Înv.) A fi ostas; a se razboi. – Din Voinic.
2Voinici verb verifica cuvantul: bate, haiduci, lupta, razboi.
3Voinici verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural voinicesc, imperfect 3 singular voinicea; conjunctie: prezent 3 singular si plural voiniceasca
4A voinici -esc intranzitiv cuvant invechit A savarsi fapte de voinic. /Din voinic
5A se voinici ma -esc intranz.
A-si da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozavi. /Din voinic
A-si da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozavi. /Din voinic