Definitie Voinic -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Voinic, -Ă, voinici, -ce substantiv masculin, adjectiv I. Substantiv masculin
1. Tanar bine facut, chipes, curajos, viteaz, indraznet. ♢ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc.
2. Flacau, fecior.
3. (Înv.) Soldat, ostas. II. Adjectiv (Despre oameni) Bine facut, robust, viguros, vanjos. – Din bulgara, scr. Vojnic.

Varianta definitie 2: Voinic antonim: becisnic, debil, molatic, slab, slabanog

Varianta definitie 3: Voinic adjectiv
1. verifica cuvantul: robust.
2. verifica cuvantul: voluminos.
3. verifica cuvantul: corpolent.
4. legat, robust, solid, viguros, vanjos, zdravan. (Un trup -.)

Varianta definitie 4: Voinic adjectiv verifica cuvantul: brav, curajos, cutezator, darz, inimos, indraznet, neinfricat, semet, viteaz.

Varianta definitie 5: Voinic substantiv verifica cuvantul: erou, fecior, flacau, militar, ostas, ostean, soldat, tanar, viteaz.

Varianta definitie 6: Voinic substantiv masculin, adjectiv m., plural voinici; f. singular voinica, g.-d. art. voinicei, plural voinice

Varianta definitie 7: Voinic -ca (-ci, -ce) si substantival Care are o mare putere fizica; puternic. /<sl. vojniku

Varianta definitie 8: Voinic (-cI), substantiv masculin –
1. (Înv.) Ostas, soldat. –
2. Tinar, baiat. –
3. Viteaz. –
4. (Adj.) Tare, robust. – Varianta cuvant invechit vonic.
Sl. vojnikŭ (Tiktin) sau mai bine din bulgara, limba sarba:, slov. vojnik, din cauza accentului, la fel ca si limba turca: voiniklar „ienicer” (conform F. Algoratti, Viaggio di Terra Santa, Novara, 1596, p. 259).
Din acelasi motiv nu pare probabila der. din limba slava (veche) vojinŭ, cu sufix nic (Puscariu, Dacor., VII, 466); rezultatul trebuia sa fie voinic, ca razboinic, strasnic, trainic etcetera – Derivat voinicame, substantiv feminin (invechit, armata, trupa); voinici, verb (a se razboi; a duce viata de soldat sau de bandit; reflexiv, a face pe grozavul); voinicesc, adjectiv (invechit, razboinic; curajos, viteaz, hotarit; robust, viguros); voiniceste, adverb (vitejeste, cu barbatie, hotarit); voinicie, substantiv feminin (invechit, soldatime; cuvant invechit, banditism; curaj, indraneala); voinicos, adjectiv (brav, indraznet, intreprinzator; laudaros; increzut, fanfaron); voinicica, substantiv feminin (specie de creson, Sisymbrium Loesellii). – Sl. voiničĭskŭ „militar” (Miklosich, Lexicon, 71) trebuie sa fie reproducerea rom. voinicesc.
Conform: voina.