Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Voinic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: voiníc -ă
Cuvantul fara diacritice: voinic

Definitie: VOINIC, -Ă, voinici, -ce substantiv masculin, adjectiv I. Substantiv masculin 1. Tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț. ♢ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (Înv.) Soldat, ostaș. II. Adjectiv (Despre oameni) Bine făcut, robust, viguros, vânjos. – Din bulgara, scr. vojnic.

2 * Cuvantul cu diacritice: voinic
Cuvantul fara diacritice: voinic

Definitie: Voinic antonim: becisnic, debil, molatic, slab, slăbănog

3 * Cuvantul cu diacritice: voiníc
Cuvantul fara diacritice: voinic

Definitie: VOINIC adjectiv 1. verifica cuvantul: robust. 2. verifica cuvantul: voluminos. 3. verifica cuvantul: corpolent. 4. legat, robust, solid, viguros, vânjos, zdravăn. (Un trup -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: voiníc
Cuvantul fara diacritice: voinic

Definitie: VOINIC adjectiv verifica cuvantul: brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

5 * Cuvantul cu diacritice: voiníc
Cuvantul fara diacritice: voinic

Definitie: VOINIC substantiv verifica cuvantul: erou, fecior, flăcău, militar, ostaș, oștean, soldat, tânăr, viteaz.

6 * Cuvantul cu diacritice: voiníc
Cuvantul fara diacritice: voinic

Definitie: voinic substantiv masculin, adjectiv m., plural voinici; f. singular voinică, g.-d. art. voinicei, plural voinice

7 * Cuvantul cu diacritice: voiníc -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: voinic

Definitie: VOINIC -că (-ci, -ce) și substantival Care are o mare putere fizică; puternic. limba slava (veche) vojniku

8 * Cuvantul cu diacritice: voiníc -ci
Cuvantul fara diacritice: voinic

Definitie: voinic (-cI), substantiv masculin – 1. (Înv.) Ostaș, soldat. – 2. Tînăr, băiat. – 3. Viteaz. – 4. (Adj.) Tare, robust. – Varianta cuvant invechit vonic. Sl. vojnikŭ (Tiktin) sau mai bine din bulgara, limba sarba:, slov. vojnik, din cauza accentului, la fel ca și limba turca: voiniklar „ienicer” (conform F. Algoratti, Viaggio di Terra Santa, Novara, 1596, p. 259). Din același motiv nu pare probabilă der. din limba slava (veche) vojinŭ, cu sufix nic (Pușcariu, Dacor., VII, 466); rezultatul trebuia să fie voinic, ca războinic, strașnic, trainic etcetera – Derivat voinicame, substantiv feminin (învechit, armată, trupă); voinici, verb (a se război; a duce viață de soldat sau de bandit; reflexiv, a face pe grozavul); voinicesc, adjectiv (învechit, războinic; curajos, viteaz, hotărît; robust, viguros); voinicește, adverb (vitejește, cu bărbăție, hotărît); voinicie, substantiv feminin (învechit, soldățime; cuvant invechit, banditism; curaj, îndrăneală); voinicos, adjectiv (brav, îndrăzneț, întreprinzător; lăudăros; încrezut, fanfaron); voinicică, substantiv feminin (specie de creson, Sisymbrium Loesellii). – Sl. voiničĭskŭ „militar” (Miklosich, Lexicon, 71) trebuie să fie reproducerea rom. voinicesc. Conform: voină.