Voinic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Voinic, -ă, voinici, -ce substantiv masculin, adjectiv I. Substantiv masculin
1. Tanar bine facut, chipes, curajos, viteaz, indraznet. ♢ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc.
2. Flacau, fecior.
3. (Înv.) Soldat, ostas. Ii. Adjectiv (Despre oameni) Bine facut, robust, viguros, vanjos. – Din bulgara, scr. Vojnic.
1. Tanar bine facut, chipes, curajos, viteaz, indraznet. ♢ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc.
2. Flacau, fecior.
3. (Înv.) Soldat, ostas. Ii. Adjectiv (Despre oameni) Bine facut, robust, viguros, vanjos. – Din bulgara, scr. Vojnic.
2Voinic antonim: becisnic, debil, molatic, slab, slabanog
3Voinic adjectiv
1. verifica cuvantul: robust.
2. verifica cuvantul: voluminos.
3. verifica cuvantul: corpolent.
4. legat, robust, solid, viguros, vanjos, zdravan. (Un trup -.)
1. verifica cuvantul: robust.
2. verifica cuvantul: voluminos.
3. verifica cuvantul: corpolent.
4. legat, robust, solid, viguros, vanjos, zdravan. (Un trup -.)
4Voinic adjectiv verifica cuvantul: brav, curajos, cutezator, darz, inimos, indraznet, neinfricat, semet, viteaz.
5Voinic substantiv verifica cuvantul: erou, fecior, flacau, militar, ostas, ostean, soldat, tanar, viteaz.
6Voinic substantiv masculin, adjectiv m., plural voinici; f. singular voinica, g.-d. art. voinicei, plural voinice
7Voinic -ca (-ci, -ce) si substantival Care are o mare putere fizica; puternic. /<sl. vojniku
8Voinic (-Ci), substantiv masculin –
1. (Înv.) Ostas, soldat. –
2. Tinar, baiat. –
3. Viteaz. –
4. (Adj.) Tare, robust. – Varianta cuvant invechit vonic.
Sl. vojnikŭ (Tiktin) sau mai bine din bulgara, limba sarba:, slov. vojnik, din cauza accentului, la fel ca si limba turca: voiniklar „ienicer” (conform F. Algoratti, Viaggio di Terra Santa, Novara, 1596, p. 259).
Din acelasi motiv nu pare probabila der. din limba slava (veche) vojinŭ, cu sufix nic (Puscariu, Dacor., Vii, 466); rezultatul trebuia sa fie voinic, ca razboinic, strasnic, trainic etcetera – Derivat voinicame, substantiv feminin (invechit, armata, trupa); voinici, verb (a se razboi; a duce viata de soldat sau de bandit; reflexiv, a face pe grozavul); voinicesc, adjectiv (invechit, razboinic; curajos, viteaz, hotarit; robust, viguros); voiniceste, adverb (vitejeste, cu barbatie, hotarit); voinicie, substantiv feminin (invechit, soldatime; cuvant invechit, banditism; curaj, indraneala); voinicos, adjectiv (brav, indraznet, intreprinzator; laudaros; increzut, fanfaron); voinicica, substantiv feminin (specie de creson, Sisymbrium Loesellii). – Sl. voiničĭskŭ „militar” (Miklosich, Lexicon, 71) trebuie sa fie reproducerea rom. voinicesc.
Conform: voina.
1. (Înv.) Ostas, soldat. –
2. Tinar, baiat. –
3. Viteaz. –
4. (Adj.) Tare, robust. – Varianta cuvant invechit vonic.
Sl. vojnikŭ (Tiktin) sau mai bine din bulgara, limba sarba:, slov. vojnik, din cauza accentului, la fel ca si limba turca: voiniklar „ienicer” (conform F. Algoratti, Viaggio di Terra Santa, Novara, 1596, p. 259).
Din acelasi motiv nu pare probabila der. din limba slava (veche) vojinŭ, cu sufix nic (Puscariu, Dacor., Vii, 466); rezultatul trebuia sa fie voinic, ca razboinic, strasnic, trainic etcetera – Derivat voinicame, substantiv feminin (invechit, armata, trupa); voinici, verb (a se razboi; a duce viata de soldat sau de bandit; reflexiv, a face pe grozavul); voinicesc, adjectiv (invechit, razboinic; curajos, viteaz, hotarit; robust, viguros); voiniceste, adverb (vitejeste, cu barbatie, hotarit); voinicie, substantiv feminin (invechit, soldatime; cuvant invechit, banditism; curaj, indraneala); voinicos, adjectiv (brav, indraznet, intreprinzator; laudaros; increzut, fanfaron); voinicica, substantiv feminin (specie de creson, Sisymbrium Loesellii). – Sl. voiničĭskŭ „militar” (Miklosich, Lexicon, 71) trebuie sa fie reproducerea rom. voinicesc.
Conform: voina.