Volba
Definitie, sens si explicatie
1Volba, pers. 3 singular volbeaza, verb I reflexiv (invechit si reg.) a se rostogoli.
2Volba (-b, at), verb – A veni mare, a se arunca in riu.
Megl. volb(ari).
Limba Latina volvĕre (Rew 9433). – Derivat volbura, substantiv feminin (vint puternic, virtej; cuvant invechit, furtuna; rochita-rindunicii, Convolvulus arvensis), poate direct din limba latina volvŭla (Puscariu 1946; Candrea-dens., 785; Rew 9447); volbura, verb (a se invirteji); volburos, adjectiv (ca volbura, invirtejit).
Megl. volb(ari).
Limba Latina volvĕre (Rew 9433). – Derivat volbura, substantiv feminin (vint puternic, virtej; cuvant invechit, furtuna; rochita-rindunicii, Convolvulus arvensis), poate direct din limba latina volvŭla (Puscariu 1946; Candrea-dens., 785; Rew 9447); volbura, verb (a se invirteji); volburos, adjectiv (ca volbura, invirtejit).