Definitie Alb -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Alb, -Ă, albi, -e, adjectiv , substantiv I. Adjectiv
1. Care are culoarea zapezii, a laptelui; (despre culori) ca zapada, ca laptele. ♢ Carne alba = carne de pasare sau de peste.
Hartie (sau coada) alba = hartie care nu a fost scrisa.
Rand alb = spatiu nescris intre doua randuri scrise.
Arma alba = arma cu lama de otel.
Rasa alba = unul dintre grupurile de popoare in care este impartita, conventional, omenirea si care se caracterizeaza prin culoarea alba-roz a pielii. ♢ Expresie Alb la fata = palid.
Ba e alba, ba e neagra, se zice despre spusele cuiva care se contrazice.
Nici alba, nici neagra = A) nici asa, nici asa; B) fara multa vorba; deodata. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Care apartine rasei albe. ♦ Carunt. ♢ Expresie A scoate (cuiva) peri albi = a necaji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) pana la exasperare.
2. Incolor, transparent.
3. Figurativ Limpede, luminos. ♢ Nopti albe = nopti luminoase, obisnuite in perioada solstitiului de vara in regiunile situate intre paralelele 50° si 65° nord si sud, in care nu se produce intunecare completa, din cauza ca soarele nu coboara suficient sub orizont.
Noapte alba = noapte petrecuta fara somn. (Rar) Zile albe = viata tihnita, fericita. (În basme) Lumea alba = lumea reala. ♦ (Pop.; substantivat, f. art.) Zorii zilei.
4. Figurativ Nevinovat, curat, pur, candid.
5. (Despre versuri) Fara rima. II. Substantiv masculin Denumire data, dupa revolutia franceza, contrarevolutionarilor si conservatorilor. Iii. Substantiv neutru:
1. Culoare obtinuta prin suprapunerea luminii zilei; culoarea descrisa mai sus. ♢ Expresie Negru pe alb = asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure, scrise.
A semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat; figurat a acorda cuiva incredere deplina.
2. Obiect, substanta etcetera de culoare alba (I 1). (Popular) Albul ochiului = sclerotica.
Alb de plumb = carbonat bazic de plumb, folosit in industria vopselelor; ceruza.
Alb de zinc = oxid de zinc (folosit in vopsitorie).
Alb de titan = bioxid de titan. IV. Substantiv masculin Denumire generica data unor rase de porcine de culoare alba (I 1) cu prolificitate si precocitate ridicate, crescute pentru productia de carne.
Alb de Banat.
Alb ucrainean de stepa. V. S.f. plural art.
Nume dat pieselor albe (I 1) la unele jocuri distractive sau de noroc. – Limba Latina Albus.

Varianta definitie 2: Alb antonim: negru

Varianta definitie 3: Alb adjectiv , substantiv
1. adjectiv (poetic) dalb. (Cal cu coama -.)
2. adjectiv coliliu. (Om cu parul -.)
3. substantiv (CHIMIE) alb de balena verifica cuvantul: spermantet; alb de barita verifica cuvantul: sulfat de bariu; alb de plumb = ceruza, (invechit) stiubeci; alb de titan verifica cuvantul: bioxid de titan; alb de zinc verifica cuvantul: oxid de zinc.
4. substantiv (ZOOL.) albul-mijlociu = york mijlociu.
5. adjectiv gol, nescris. (Rand - pe o foaie scrisa.)

Varianta definitie 4: Alb adjectiv m., substantiv masculin, plural albi; f. singular alba, plural albe

Varianta definitie 5: Alb substantiv neutru

Varianta definitie 6: Alb2 -a (-i, -e) 1) Care are culoarea zapezii. ♢ Carne -a carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). Noapte -a noapte de nesomn. Versuri -e versuri fara rima. Saptamana -a saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. Ziua -a timpul cand s-a luminat de-a binelea. /< limba latina albus

Varianta definitie 7: Alb1 n. 1) Culoare obtinuta prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; albeata. ♢ A semna in - a semna un document inainte de a fi completat. (E scris) negru pe - nu poate fi contestat; e clar. 2) Obiect sau substanta de aceasta culoare. -ul dintilor. ♢ -ul ochiului sclerotica. /<lat. albus

Varianta definitie 8: Alb (alba), adjectiv – De culoarea zapezii, a laptelui. -mr. albu, megl. alb, istr. ǫb.
Limba Latina album (Puscariu 55; Candrea-Dens., 36; REW 331; DAR); conform vegl. jualb, genov. arbo, engad. alvo, sp. albo, port. alvo; conform si limba italiana alba, prov. aubo, franceza aube, sp. alba, de la f.
Este proprie rom. semnificatia de „fericit”, extindere a contrastului intre „negru” si „alb”.
Conform: alboare.
Derivat alba, substantiv feminin (iapa alba; zori de zi); albeata, substantiv feminin (culoare alba; cataracta, pata pe ochi); albele, substantiv feminin plural (doua betisoare, folosite in jocul cu acelasi nume); albei, adjectiv (alb; balai); albei, substantiv masculin (specie de iarba); albet, substantiv masculin (alburn); albete, substantiv feminin (albeata); albi, verb (a albi; a (se) face alb; a incarunti; a imbatrini; a (se) sulemeni; a spala), care este considerat reprezentant al unui limba latina *albῑre, de la albescĕre (Puscariu 57; Candrea-Dens., 41; REW 320), dar care ar putea fi si formatie interna a rom., conform inrosesc, (in)negresc, albastresc etcetera; albicios, adjectiv ; albiciune, substantiv feminin; albime, substantiv feminin; albinet, adjectiv (cu fata alba; balai); albisor, adjectiv (albicios); albisor, substantiv masculin (ban de argint; peste, oblet; se spune despre anumite varietati de struguri, de prune, de ciuperci); albita, substantiv feminin (peste, oblet; planta cu flori galbene); albitor, adjectiv (care albeste); albitorie, substantiv feminin; albitura, substantiv feminin (rufe albe, lenjerie; in tipografie, mici piese de plumb care servesc la completarea spatiului alb dintre litere, cuvinte sau rinduri; bani, arginti; peste, platica, babusca); albiu, adjectiv ; albus, substantiv neutru (substanta alba care inconjoara galbenusul la ou; in Trans.si Mold., albul ochiului); (i)nalbeala, substantiv feminin (suliman); (i)nalbi, verb (a spala; a sulemeni); inalbitor, adjectiv (care albeste).
Alburn mentionat ca descendent al lui alburnum (Arhiva, XVI, 322; REW 329), este imprumut recent (conform BL, V, 87).
Pentru albeata, Pascu, I, 31, propune un limba latina *albitia, in loc de albities; insa der. e fireasca in cadrul rom.
Dalb, adjectiv (alb; fericit), comp. cu de-, de origine popular, prezinta un semantism normal (conform Bant doalb „carunt”), caruia uzul poetic, foarte frecvent la Alecsandri, i-a adaugat cea de a doua nuanta.
Albisoara (Puscariu, Dacor., III, 596 si REW 328) nu reprezinta limba latina albula, ci este o metateza de la albisoara, conform albisor.
Pentru albulus in rom., conform abur.