Definitie Vorbă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: VorbĂ, vorbe, substantiv feminin
1. Cuvant.
2. Șir de cuvinte care exprima o cugetare; gand, idee exprimata prin cuvinte; spusa, zisa. ♢ Expresie Auzi vorba! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorba! = in adevar, fara indoiala.
A avea o vorba cu cineva = a avea ceva de discutat cu cineva; a vrea sa comunici un secret cuiva.
Cu vorba ca... = zicand ca..., sub pretext ca...
Vorbe de claca = flecareala fara rost, fara miez.
3. Expunere, istorisire, relatare. ♢ Expresie Lasa vorba! sau (eliptic) vorba! = tacere! nici un cuvant! Ce mai (atata) vorba? = ce sa mai lungim discutia, sa curmam discutia.
A (nu) da (cuiva) pas la vorba = a (nu) lasa cuiva posibilitatea sa vorbeasca.
4. Convorbire, conversatie; discutie, taifas. ♢ Locutiune adverb Fara multa vorba = fara a cracni, fara sa protesteze.
Din doua vorbe = fara multa discutie; operativ, repede.
Din vorba in vorba = din una in alta, din discutie in discutie. ♢ Expresie A fi vorba de... (sau despre..., sa...) = a fi in discutie, a fi obiectul discutiei..., a se vorbi de...
A-si face de vorba cu cineva = a gasi prilej de discutie cu cineva.
A avea de vorba (cu cineva) = a avea de discutat, de arajat ceva (cu cineva).
Fie vorba intre noi! = ceea ce stim sa ramane intre noi, sa nu afle nimeni.
Nici vorba! = A) negresit, desigur; fara doar si poate; B) nici pomeneala.
Nu-i vorba! (sau mai e vorba?) = fara indoiala, fireste, e de la sine inteles.
Vorba sa fie! = nu cred asa ceva, nici pomeneala.
A schimba vorba = a schimba obiectul discutiei. ♦ Compus: vorba-lunga = om flecar, palavragiu. ♦ Schimb de cuvinte in contradictoriu; neintelegere, cearta.
5. Mod, fel de a vorbi, de a se exprima.
Vorba dulce mult aduce. ♢ Expresie Daca ti-i vorba de-asa sau daca asa ti-i vorba = daca asa stau lucrurile.
6. Zicatoare, zicala, proverb, expresie. ♢ Expresie Vorba ceea, expresie stereotipa folosita in povestire pentru a introduce o zicala, un proverb, cuvintele spuse de cineva etcetera Vorba cantecului = asa cum se stie din batrani.
7. Îndemn, sfat, invatatura. ♦ Parere, convingere; hotarare.
8. Promisiune, fagaduiala; angajament. ♢ Expresie Vorba-i vorba = cuvantul dat trebuie respectat, promisiunea data e datorie curata.
A se tine de vorba = a-si respecta promisiunile, angajamentele.
A zice vorba mare = (mai ales in constructii negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebita.
9. Întelegere, invoiala; tocmeala; targuiala. ♢ Locutiune adverb Din doua vorbe sau (rar) dintr-o vorba = fara multa discutie, repede. ♢ Expresie (Popular) A face vorba (sau vorbele) = a peti.
A-i face (cuiva) vorba cu cineva = a mijloci o intalnire intre un baiat si o fata (in vederea casatoriei).
A fi in vorba = a fi in tratative pentru incheierea unei casatorii, a unei afaceri etcetera
10. Zvon; veste, stire, informatie. ♢ Expresie A se face vorba = a se raspandi o stire, un zvon.
A spune (cuiva) doua vorbe = a comunica ceva cuiva.
A lasa vorba = a lasa o dispozitie, a anunta ceva inainte de a pleca undeva. (Asa) umbla vorba = (asa) se vorbeste, (asa) se vorbeste, (asa) se spune.
A trimite (sau a da) vorba = a transmite un mesaj. ♦ Barfeala, clevetire; calomnie.
11. Grai, limba.
Strain la vorba. – Etimologie necunoscuta Conform: limba slava (veche) d v o r ĩ b a.

Varianta definitie 2: VorbĂ s., adjectiv
1. substantiv verifica cuvantul: cuvant.
2. substantiv verifica cuvantul: afirmatie.
3. substantiv vorbire, (invechit) rost. (De ti-ar fi fapta ca -.)
4. s., adjectiv vorba-lunga = clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbaret, (livresc) locvace, (rar) ploscar, ploscas, taclagiu, (popular si familiar) farfara, (popular) gures, toaca-gura, (invechit si reg.) spornic, vorbaret, (regional) palavatic, palavragit, tololoi, vorbar, (Moldova) dardala, lehau, leorbau, (Transilvania) stroncanitor, (prin Muntenia) tandalit, (Moldova) trancalau, (invechit) limbaret, vorovaci, (familiar) moftangiu, (rar familiar) moftolog, mofturean, (figurativ) melita.
5. substantiv verifica cuvantul: exprimare.
6. substantiv vorba batraneasca verifica cuvantul: proverb.
7. substantiv verifica cuvantul: sfat.
8. substantiv verifica cuvantul: angajament.
9. substantiv verifica cuvantul: intelegere.
10. substantiv verifica cuvantul: cearta.
11. substantiv verifica cuvantul: zvon.

Varianta definitie 3: VorbĂ substantiv verifica cuvantul: alocutiune, conversatie, convorbire, cuvant, cuvantare, dialog, discurs, discutie.

Varianta definitie 4: Vorba substantiv feminin, g.-d. art. vorbei; plural vorbe

Varianta definitie 5: VorbĂ -e f. 1) Unitate de baza a limbii constituita dintr-un sunet sau o reunire de sunete, dotata cu sens; cuvant. ♢ În (sau Din) doua -e fara multe explicatii, pe scurt. 2) Exprimare prin grai; relatare prin cuvinte. ♢ -e de claca vorbe multe si fara folos. -e in vant (sau Goale) vorbe spuse in zadar. Ce mai -! (sau Nici -!) a) desigur; fara indoiala; b) in nici un caz. Mai incape -! este sigur! A avea o - cu cineva a dori sa-i comunice cuiva ceva. A arunca -e in vant a vorbi in zadar. A-si cantari bine -ele a se gandi bine inainte de a spune ceva. A pune o - buna a interveni in favoarea cuiva. A ajunge la -a (sau -ele) Cuiva a recunoaste ca ceea ce a spus cineva este drept. A lua cu -a (sau A tine de -) pe cineva a abate, a sustrage pe cineva de la ceva. A nu sufla o - a nu divulga un secret. 3) Schimb de pareri, de idei pe cale orala; conversatie; convorbire. ♢ Din - in - discutand despre una, despre alta. A-si lua -a (sau -ele) inapoi a-si retrage spusele. Fara multa - fara a lungi discutia. A aduce (sau A incepe) -a a incepe discutia. A se deparata cu -a a se abate de la tema discutiei. A lua alta - a schimba tema discutiei. A lungi (sau A intinde) -a a vorbi prea mult. Ce mai atata -! ce sa mai continuam discutia! A lua -a din gura a se grabi sa spuna ceea ce voia sa spuna altul. A intra in (sau A se pune la) - cu cineva a incepe o discutie cu cineva. A cauta capat de - a) a dori sa discute; b) a cauta motive de cearta. A fi bun de - a fi vorbaret. A fi scump la - a fi tacut din fire; taciturn. Fie -a intre noi sa nu mai afle nimeni; sa stim numai noi. A se intrece cu -a a spune mai mult decat trebuie. A-i taia (sau A-i reteza) cuiva -a a) a intrerupe pe cineva la jumatate de cuvant; b) a face pe cineva sa taca. A spune cuiva doua -e a) a comunica cuiva ceva in graba; b) a certa pe cineva. 4) Fel, mod de a se exprima. ♢ A fi intepat la - a fi zeflemitor. -e cu talc vorbe intelepte. Daca ti-i -a de asa (sau Daca asa ti-i -a) daca asa stau lucrurile. 5) Ceea ce promite sa faca cineva; fagaduiala; promisiune. ♢ A purta (sau A duce) pe cineva cu -a a promite cuiva ceva fara sa indeplineasca; a tine cu promisiuni. 6) Acord la care ajunge cineva; invoiala; intelegere. ♢ A se intelege din doua -e (sau Dintr-o -) a se intelege foarte repede, fara multa discutie. 7) Informatie orala si neverificata; zvon; veste. ♢ A lasa - a) a comunica ceva prin cineva, inainte de plecare; b) a lasa o dispozitie. A trimite (sau a da) -a a transmite oral o instiintare. Asa umbla -a asa se aude. 8) Vorbire de rau pentru a defaima pe cineva; calomniere; clevetire. ♢ A-i scoate cuiva -e (sau A face pe cineva de -) a imprastia zvonuri urate la adresa cuiva; a face cuiva o reputatie proasta. A-i iesi cuiva -e se spune atunci cand se vorbeste de rau despre cineva. 9) popular Învatatura menita sa calauzeasca pe cineva in diferite situatii; povata; indrumare. 10) Expresie concisa, deseori figurata, care cuprinde o generalizare sub forma de povata sau gand intelept; aforism popular; proverb. ♢ -a ceea formula folosita inainte de a spune un proverb, o zicatoare. [G.-D. Vorbei] /conform limba slava (veche) dvoriba

Varianta definitie 6: Vorba (-be), substantiv feminin –
1. Cuvint. –
2. Spusa, zisa. –
3. Proverb. –
4. Conversatie, taifas, discutie. –
5. Cearta, disputa, dezbatere. –
6. Promisiune, fagaduiala, angajament. –
7. Grai, vorbire. –
8. Problema, subiect, tema. – Varianta cuvant invechit voroava, horba.
Origine incerta.
Pare sa provina din limba slava (veche) dvorĭba, de la dvorŭ „curte” (Tiktin; Candrea; Densusianu, GS, II, 16), prin intermediul unei evolutii ca cea a lui cuvint ‹ conventum.
Prezenta lui horba „adunare” la Dosoftei (Iordan, BL, IX, 57) si „vorba” la Neculce, pare sa confirme aceasta ipoteza.
Totusi, dvorba apare in limba veche cu sensul de „serviciu la curte” si nu se confunda niciodata cu vorba; pe de alta parte, voroava nu a capatat o explicatie satisfacatoare.
Derivat din limba latina verbum (Cipariu, Gram., 320; Șeineanu, Semasiol., 164; conform Romansky, Jb., XIII, 106-8) nu este probabila.
Uz general (ALR, I, 28).
Dupa Herescu, ZRPh., LXXII, 388-91, a existat o „fuziune populara” intre cuvintul limba latina si cel limba slava (veche) Derivat vorbaraie (var. vorbarie), substantiv feminin (palavrageala, trancaneala, flecareala); vorbi (var. cuvant invechit vorobi), verb (a spune, a grai; a se exprima; a discuta, a conversa, a comenta; a zice; a stabili legaturi; reflexiv, a se intelege, a se invoi), mr. varghescu, varghire, megl. vrighies, uz general (ALR, II, 24); convorbi, verb (a conversa), format dupa franceza converser; vorbitor, adjectiv (care vorbeste; substantiv masculin, orator); vorbaret, adjectiv (guraliv, limbut, care vorbeste mult); vorovaci, adjectiv (invechit, elocvent).
Conform: voret, vornic.