Definitie Vornic - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Vornic, vornici, substantiv masculin
1. (În evul mediu, in tarile romanesti) Mare dregator la curtea domneasca, insarcinat cu supravegherea curtii, cu conducerea treburilor interne ale tarii, avand si atributii judecatoresti. ♢ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintai boier din divan, avand sarcina de carmuitor si de inalt judecator al curtii domnesti si al intregii tari.
Vornic de Țara de Jos (sau de Sus) = dregator cu rang de vornic (1) a carui autoritate se intindea asupra unei jumatati din tara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei in orase, cu atributii judecatoresti.
2. (Înv.) Primar al unui sat sau al unui targ. ♦ Functionar in administrarea comunelor rurale, insarcinat cu distribuirea corespondentei, convocarea satenilor la adunari, anuntarea stirilor etcetera; crainic, pristav, vornicel (2).
3. Vornicel (3) – Din limba slava (veche) Dvorĩnikŭ.

Varianta definitie 2: Vornic substantiv verifica cuvantul: colacar, primar.

Varianta definitie 3: Vornic substantiv masculin, plural vornici

Varianta definitie 4: Vornic -ci m. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Mare dregator al curtii domnesti avand misiunea de a conduce treburile interne si cele gospodaresti. 2) Primar al unui sat sau oras. /<sl. dvorinicu

Varianta definitie 5: Vornic (-ci), substantiv masculin –
1. Boier de rangul intii, ministru de interne si de justitie.
Erau doi in Mold., incepind din 1399 (numiti mai tirziu al Țarii de Sus si al Țarii de Jos) si unul in Muntenia din 1414, a carui sarcina a fost despartita in doua in 1761 si in patru in
1795. –
2. Nume pentru diversi demnitari: vornic de tirg, prefect de politie la Iasi (secolul XVIII); vornic de Tirgoviste si de Cimpulung, un fel de administrator al acestor doua regiuni, boier de rangul al treilea; mare vornic al politiei, membru al sfatului tarii, sef al politiei de straini (secolul XVIII); vornic de harem, administrator al casei Doamnei; vornic de obste, slujba creata in Mold. in 1803, reunind serviciile lucrarilor publice, al politiei urbane si al inspectiei preturilor; mare vornic al cutiei, administrator al fondurilor de binefacere, functie creata in Mold. in
1793. –
3. (Moldova) Primar. –
4. Șef de protocol la nuntile populare. –
5. Un anumit joc de copii. – Varianta cuvant invechit dvornic.
Sl. dvorĭnikŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Cihac, II, 463), conform slov., cr. dvornik „curtean”, pol. dwornik „intendent”, limba rusa dvornik „portar”. – Derivat vorniceasa, substantiv feminin (nevasta de vornic; dadaca sau prima doamna a principesei); vornicel, substantiv masculin (slujbas al cirmuirii; aprod, functionar judecatoresc ales de popor; sef de protocol la nuntile populare); vornicie, substantiv feminin (slujba de vornic; primarie); vornici, verb (a o face pe vornicul la o nunta). – Din rom. provine limba neogreaca: βόρνιϰος (Meyer, Neugr.
St., II, 94).