Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vrea

1 * Cuvantul cu diacritice: vrea
Cuvantul fara diacritice: vrea

Definitie: VREA, vreau, verb II. Tranzitiv I. (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a voi, a intenționa. ♢ Expresie Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de...; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde a cere; a aștepta ceva de la cineva. 3. A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. ♢ Locutiune adverb Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând. ♢ Expresie Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bună voie; constrâns de împrejurări. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Reflexiv A dori să fie, să devină ceva ori cineva. Fiecare s-a vrut mai bun. 4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. 5. (Mai ales în forma negativa) A putea, a fi în stare. Focul nu vrea să ardă. ♦ (Popular) A fi gata, pe cale sau pe punctul de... Când vru să moară își chemă feciorii. II. (Ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului) Mâine vei merge la teatru. ♢ (Forma de pers. 3 singular va se substituie tuturor persoanelor singular și plural pentru formarea viitorului cu conjunctivul prezent al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va să vie. ♢ Expresie Va să fiu (sau să fii etcetera) = trebuie să fiu (sau să fii etcetera) [Prez. indicativ și: (II) voi (popular oi), vei (popular ăi, ei, îi, i, oi), va (popular o, a), vom (popular om), veți (popular ăți, eți, oți), vor (popular or). – Varianta: vroi verb IV] – Limba Latina volere.

2 * Cuvantul cu diacritice: vrea
Cuvantul fara diacritice: vrea

Definitie: VREA verb 1. verifica cuvantul: dori. 2. verifica cuvantul: cere. 3. verifica cuvantul: pofti. 4. a cere, a pretinde, a voi. (Iată ce - eu de la voi; cât - pe ceas?) 5. verifica cuvantul: consimți. 6. verifica cuvantul: intenționa.

3 * Cuvantul cu diacritice: vrea
Cuvantul fara diacritice: vrea

Definitie: vrea verb, indicativ prezent 1 singular vreau, 2 singular vrei, 1 plural vrem, 3 plural vor, imperfect 1 singular vream, 3 singular vrea, perf. substantiv 1 singular vrui, 3 singular vru; conjunctie: prezent 3 singular și plural vrea; part. vrut; ger. vrând; aux. indicativ prezent 1 singular voi, 2 singular vei, 3 singular va, 1 plural vom, 2 plural veți, 3 plural vor

4 * Cuvantul cu diacritice: a vreá vreau
Cuvantul fara diacritice: vrea

Definitie: A VREA vreau tranz. 1) A avea în intenție; a proiecta în gând. Vreau să plec. Vreau să cânt. ♢ Vrei nu vrei fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă se spune despre cineva care trebuie să facă ceva împotriva voinței sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influență asupra cuiva. 2) A dori să i se acorde; a pretinde; a cere. Vrea o explicație. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. Vrea să plouă. [Monosilabic] limba latina volere

5 * Cuvantul cu diacritice: a se vreá mă vreau
Cuvantul fara diacritice: vrea

Definitie: A SE VREA mă vreau intranz. A dori să ajungă sau să devină ceva sau cineva. Se vrea inginer. limba latina volere

6 * Cuvantul cu diacritice: vreá vreáu vrut
Cuvantul fara diacritice: vrea

Definitie: vrea (vreau, vrut), verb – 1. A dori, a fi decis să, a avea voința de a. – 2. A pretinde, a cere. – 3. A permite. – 4. A trata, a întreprinde. – Varianta I vreu, vroi, voi, I plural vrem, voim, inf. v(r)oi. Mr. voi, vrută, vreare, istr. voi. Limba Latina volĕre, forma vulgară în loc de velle (Diez, I, 448; Cihac, I, 319; Pușcariu 1920; REW 9180), conform limba italiana volere, prov., cat. voler, franceza vouloir. Pentru evoluția formelor, conform Candrea, Elements, 45 și Tiktin; despre folosirea ca auxiliar al viitorului, conform va. La pierderea lui r în tema prezentului și a inf. au contribuit analogia cu voie „voință”, simultan cu poziția slabă a cons. la I vo(r)iu › voi ca ceriu › cei (cerere), pier › piei (pieire) etcetera Derivat vrere, substantiv feminin (voință); vrută, substantiv feminin (dorință, gust); vruță, substantiv feminin (nepoftită; codoașă), probabil de la vruți, dacă acest cuvînt a avut vreodată sensul de „iubit” ca în sp. (după Iordan, BF, II, 194, de origine expresivă); voință (var. vroință), substantiv feminin (vrere); bunăvoință, substantiv feminin (intenție bună); reavoință, substantiv feminin (intenție rea); voitor, adjectiv (care dorește, care voiește); binevoitor, adjectiv (bine intenționat); răuvoitor, adjectiv (rău intenționat). – Conform: votru.