Definitie Vrea - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Vrea, vreau, verb II.
Tranzitiv I. (Urmat de o completiva directa cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv).
1. A fi hotarat, a fi decis sa...; a avea de gand sa..., a voi, a intentiona. ♢ Expresie Vrea (sau va) sa zica = A) inseamna, are semnificatia de...; B) (cu valoare de conjunctie) asadar, deci.
Ce vrea (sau va) sa zica asta? = ce inseamna, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice.
2. A pretinde a cere; a astepta ceva de la cineva.
3. A dori, a pofti; a-i placea ceva sau cineva. ♢ Locutiune adverb Pe vrute, pe nevrute = indiferent daca doreste sau nu, vrand-nevrand. ♢ Expresie Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie ca doresti, fie ca nu doresti.
Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazma, se spune despre cel care trebuie sa indeplineasca ceva impotriva dorintei sale.
Vrand-nevrand = mai mult de sila decat de buna voie; constrans de imprejurari.
A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influenta asupra cuiva. ♦ Reflexiv A dori sa fie, sa devina ceva ori cineva.
Fiecare s-a vrut mai bun.
4. A consimti, a primi, a se invoi, a fi de acord.
5. (Mai ales in forma negativa) A putea, a fi in stare.
Focul nu vrea sa arda. ♦ (Popular) A fi gata, pe cale sau pe punctul de...
Cand vru sa moara isi chema feciorii. II. (Ca verb auxiliar, serveste la formarea viitorului) Maine vei merge la teatru. ♢ (Forma de pers. 3 singular va se substituie tuturor persoanelor singular si plural pentru formarea viitorului cu conjunctivul prezent al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va sa vie. ♢ Expresie Va sa fiu (sau sa fii etcetera) = trebuie sa fiu (sau sa fii etcetera) [Prez. indicativ si: (II) voi (popular oi), vei (popular ai, ei, ii, i, oi), va (popular o, a), vom (popular om), veti (popular ati, eti, oti), vor (popular or). – Varianta: Vroi verb IV] – Limba Latina *volere.

Varianta definitie 2: Vrea verb
1. verifica cuvantul: dori.
2. verifica cuvantul: cere.
3. verifica cuvantul: pofti.
4. a cere, a pretinde, a voi. (Iata ce - eu de la voi; cat - pe ceas?)
5. verifica cuvantul: consimti.
6. verifica cuvantul: intentiona.

Varianta definitie 3: Vrea verb, indicativ prezent 1 singular vreau, 2 singular vrei, 1 plural vrem, 3 plural vor, imperfect 1 singular vream, 3 singular vrea, perf. substantiv 1 singular vrui, 3 singular vru; conjunctie: prezent 3 singular si plural vrea; part. vrut; ger. vrand; aux. indicativ prezent 1 singular voi, 2 singular vei, 3 singular va, 1 plural vom, 2 plural veti, 3 plural vor

Varianta definitie 4: A vrea vreau tranz. 1) A avea in intentie; a proiecta in gand. Vreau sa plec.
Vreau sa cant. ♢ Vrei nu vrei fie ca doresti, fie ca nu doresti. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma se spune despre cineva care trebuie sa faca ceva impotriva vointei sale. A face tot ce vrea din (sau Cu) cineva a avea o mare influenta asupra cuiva. 2) A dori sa i se acorde; a pretinde; a cere. Vrea o explicatie. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. Vrea sa ploua. [Monosilabic] /<lat. volere

Varianta definitie 5: A se vrea ma vreau intranz.
A dori sa ajunga sau sa devina ceva sau cineva. Se vrea inginer. /<lat. volere

Varianta definitie 6: Vrea (vreau, vrut), verb –
1. A dori, a fi decis sa, a avea vointa de a. –
2. A pretinde, a cere. –
3. A permite. –
4. A trata, a intreprinde. – Varianta I vreu, vroi, voi, I plural vrem, voim, inf. v(r)oi.
Mr. voi, vruta, vreare, istr. voi.
Limba Latina volĕre, forma vulgara in loc de velle (Diez, I, 448; Cihac, I, 319; Puscariu 1920; REW 9180), conform limba italiana volere, prov., cat. voler, franceza vouloir.
Pentru evolutia formelor, conform Candrea, Élements, 45 si Tiktin; despre folosirea ca auxiliar al viitorului, conform va.
La pierderea lui r in tema prezentului si a inf. au contribuit analogia cu voie „vointa”, simultan cu pozitia slaba a cons. la I *vo(r)iu › voi ca *ceriu › cei (cerere), pier › piei (pieire) etcetera Derivat vrere, substantiv feminin (vointa); vruta, substantiv feminin (dorinta, gust); vruta, substantiv feminin (nepoftita; codoasa), probabil de la vruti, daca acest cuvint a avut vreodata sensul de „iubit” ca in sp. (dupa Iordan, BF, II, 194, de origine expresiva); vointa (var. vrointa), substantiv feminin (vrere); bunavointa, substantiv feminin (intentie buna); reavointa, substantiv feminin (intentie rea); voitor, adjectiv (care doreste, care voieste); binevoitor, adjectiv (bine intentionat); rauvoitor, adjectiv (rau intentionat). – Conform: votru.