Vrednic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Vrédnic, -ă, vrednici, -ce, adjectiv
1. Harnic, iute, cu rost la treaba. ♦ Capabil, destoinic.
2. Demn de..., care merita sa..., caruia i se cuvine pe drept ceva. ♢ Expresie (Regional) A fi vrednic = a valora, a pretui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este in stare, care poseda insusirile necesare pentru a savarsi ceva. – Din limba slava (veche) Vrĕdĩnŭ.
1. Harnic, iute, cu rost la treaba. ♦ Capabil, destoinic.
2. Demn de..., care merita sa..., caruia i se cuvine pe drept ceva. ♢ Expresie (Regional) A fi vrednic = a valora, a pretui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este in stare, care poseda insusirile necesare pentru a savarsi ceva. – Din limba slava (veche) Vrĕdĩnŭ.
2Vrednic antonim: nedemn, nevrednic
3Vrédnic adjectiv
1. verifica cuvantul: harnic.
2. verifica cuvantul: competent.
3. verifica cuvantul: demn.
1. verifica cuvantul: harnic.
2. verifica cuvantul: competent.
3. verifica cuvantul: demn.
4Vrednic adjectiv m., plural vrednici; f. singular vrednica, plural vrednice
5Vrédnic -ca (-ci, -ce) 1) Care vadeste demnitate; cu demnitate; destoinic; demn. 2) Care se bucura de prestigiu; cu autoritate morala. 3) Care munceste mult si cu folos; harnic; muncitor. /<sl. vrĕdinu
6Vrednic (-ca), adjectiv –
1. Demn, merituos. –
2. Capabil. –
3. Activ, muncitor, talentat. – Varianta vrenic.
Megl. vreadnic.
Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, Ii, 466; Tiktin), conform bulgara vrĕden, cr. vrednik.
Vernic, adjectiv „demn”, pe care Graur, Bl, Xiv, il explica prin limba slava (veche) vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decit varianta lui vrenic. – Derivat (in)vrednici, verb (a face demn, a face merituos; reflexiv, a merita; reflexiv, a se face demn de, a binevoi sa); vrednicie, substantiv feminin (merit; capacitate, demnitate; harnicie); nevrednic, adjectiv (nedemn; mizerabil); nevrednicie, substantiv feminin (ticalosie).
1. Demn, merituos. –
2. Capabil. –
3. Activ, muncitor, talentat. – Varianta vrenic.
Megl. vreadnic.
Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, Ii, 466; Tiktin), conform bulgara vrĕden, cr. vrednik.
Vernic, adjectiv „demn”, pe care Graur, Bl, Xiv, il explica prin limba slava (veche) vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decit varianta lui vrenic. – Derivat (in)vrednici, verb (a face demn, a face merituos; reflexiv, a merita; reflexiv, a se face demn de, a binevoi sa); vrednicie, substantiv feminin (merit; capacitate, demnitate; harnicie); nevrednic, adjectiv (nedemn; mizerabil); nevrednicie, substantiv feminin (ticalosie).