Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vrednic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: vrédnic -ă
Cuvantul fara diacritice: vrednic

Definitie: VREDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adjectiv 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ♢ Expresie (Regional) A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din limba slava (veche) vrĕdĩnŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: vrednic
Cuvantul fara diacritice: vrednic

Definitie: Vrednic antonim: nedemn, nevrednic

3 * Cuvantul cu diacritice: vrédnic
Cuvantul fara diacritice: vrednic

Definitie: VREDNIC adjectiv 1. verifica cuvantul: harnic. 2. verifica cuvantul: competent. 3. verifica cuvantul: demn.

4 * Cuvantul cu diacritice: vrédnic
Cuvantul fara diacritice: vrednic

Definitie: vrednic adjectiv m., plural vrednici; f. singular vrednică, plural vrednice

5 * Cuvantul cu diacritice: vrédnic -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: vrednic

Definitie: VREDNIC -că (-ci, -ce) 1) Care vădește demnitate; cu demnitate; destoinic; demn. 2) Care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală. 3) Care muncește mult și cu folos; harnic; muncitor. limba slava (veche) vrĕdinu

6 * Cuvantul cu diacritice: vrédnic -că
Cuvantul fara diacritice: vrednic

Definitie: vrednic (-că), adjectiv – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Varianta vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), conform bulgara vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adjectiv „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin limba slava (veche) vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît varianta lui vrenic. – Derivat (în)vrednici, verb (a face demn, a face merituos; reflexiv, a merita; reflexiv, a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, substantiv feminin (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adjectiv (nedemn; mizerabil); nevrednicie, substantiv feminin (ticăloșie).