1
Zdrențui, zdrențuiesc, verb IV.
Reflexiv (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe.
Tranzitiv I-a zdrențuit haina. [Variantă: Trențui verb IV] – Zdreanță + sufix -ui.
Reflexiv (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe.
Tranzitiv I-a zdrențuit haina. [Variantă: Trențui verb IV] – Zdreanță + sufix -ui.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se zdrențui persoana 3 se zdrențuiește intranzitiv (despre haine, cărți etc.) A se preface în zdrențe; a se rupe în bucăți (prin uzare); a se ferfeniți. /zdreanță + sufix -ui
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Zdrențui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural zdrențuiesc, imperfect 3 singular zdrențuia; conjuncție prezent 3 singular și plural zdrențuiască
DOOM – dicționarul ortografic