Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Zice

1 * Cuvantul cu diacritice: zíce
Cuvantul fara diacritice: zice

Definitie: ZICE, zic, verb III. Tranzitiv 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; prin extensiune a vorbi. ♢ Expresie Cât ai zice pește = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimți. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea...; b) așadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Regional) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susține, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproșa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ Expresie Să nu zici că... = să nu-mi reproșezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Popular) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-și da o părere, a se pronunța într-o chestiune; prin extensiune a gândi, a socoti, a crede. Toți vor zice cum vrei tu. ♢ Expresie (Că) bine zici = bună idee așa este. Ce-am zis eu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socotește, dă-ți părerea; b) așadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ți-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Așa, numai ca să zică și el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; prin extensiune a porecli. ♢ Impers. O fată ce-i zice Maria. ♢ Expresie (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Limba Latina dicere.

2 * Cuvantul cu diacritice: zíce
Cuvantul fara diacritice: zice

Definitie: ZICE, zic, verb III. Intranzitiv A purta numele; a se numi; a se chema.

3 * Cuvantul cu diacritice: a zice
Cuvantul fara diacritice: zice

Definitie: A zice antonim: a tăcea

4 * Cuvantul cu diacritice: zíce
Cuvantul fara diacritice: zice

Definitie: ZICE verb 1. a spune, a vorbi, (popular) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (--i înainte, nu te sfii) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (popular) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (- numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune. (A - următoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunța. (A - următoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El -: – Nu vreau) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am - tot ce mi-ai spus; le-a - ultimele noutăți.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susține. (- că marfa e de bună calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se - că a plecat.) 9. a articula, a grăi, a pronunța, a rosti. (N-a - un cuvânt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se - pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să - că-i așa cum susții.) 12. a conține, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce - aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ți - el) 14. a obiecta, a reproșa, a spune. (N-am ce -, totul a fost perfect.)

5 * Cuvantul cu diacritice: zíce
Cuvantul fara diacritice: zice

Definitie: ZICE verb verifica cuvantul: chema, citi, cânta, executa, interpreta, intona, numi, parcurge.

6 * Cuvantul cu diacritice: zíce
Cuvantul fara diacritice: zice

Definitie: zice verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural zic, 1 plural zicem, 2 plural ziceți, perf. substantiv 1 singular zisei, 1 plural ziserăm; imper. 2 singular zi, neg. nu zice

7 * Cuvantul cu diacritice: a zíce zic
Cuvantul fara diacritice: zice

Definitie: A ZICE zic 1. tranzitiv 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a spune. ♢ Ce mai zici? ce mai faci? Va să zică adică; prin urmare. 2) A enunța cu fermitate; a afirma. 3) A aduce ca obiecție; a obiecta. Ai ce zice? 4) A găsi de cuviință; a crede; a considera; a socoti. ♢ Să zicem a) să admitem; b) de exemplu. 5) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta, a interpreta; a executa. 2. instranzitiv A purta numele; a se numi; a se chema. limba latina dicere

8 * Cuvantul cu diacritice: zíce -c -is
Cuvantul fara diacritice: zice

Definitie: zice (-c, -is), verb – 1. A spune. – 2. A afirma, a asigura. – 3. A vorbi, a pronunța. – 4. A se ruga. – 5. A citi, a declama, a recita. – 6. A cînta. – 7. A celebra, a oficia. – 8. A suna un instrument. – 9. A obiecta, a critica. – 10. A pretinde, a susține. – 11. A crede, a gîndi. – 12. A numi, a porecli. – 13. (Refl.) A se chema. – 14. (Refl.) A se presupune, a trece drept. – Mr. dzîc, dzîșu, dzițeare; megl. zic, ziș, ziceri; istr. zic, zis. Limba Latina dῑcēre (Pușcariu 1941; REW 8268; Popinceanu, ZRPh., LVI, 236), conform limba italiana dicere, gt. dire, sp. decir. – Derivat zicală, substantiv feminin (proverb; formulă magică; bucată muzicală); zicălaș (var. zicălău, zicaș), substantiv masculin (lăutar); zicătoare, substantiv feminin (proverb; bucată muzicală); zicătură, substantiv feminin (proverb; bucată muzicală); zicere, substantiv feminin (zicală; expresie); zicător, substantiv masculin (lăutar); zisă, substantiv feminin (afirmație; proverb); prezice, verb, format după franceza predire; conform contrazice. Cică, adverb (după cum se spune, se pare), este o simplă abreviere a lui zice că, conform calabr. cica.