Definitie Zice - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ZiCE, zic, verb III.
Tranzitiv
1. A exprima ceva in cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; prin extensiune a vorbi. ♢ Expresie Cat ai zice peste = intr-o clipa, imediat, indata.
A zice nu (sau ba) = a refuza; a tagadui, a se opune, a rezista.
A zice da = a afirma, a accepta, a consimti.
Vrea (sau va, vra) sa zica = A) inseamna, are sensul, semnificatia, valoarea...; B) asadar, deci, prin urmare.
Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Regional) A comunica, a transmite, a face cunoscut.
2. A afirma, a declara; a sustine, a pretinde. ♦ A promite, a fagadui. ♦ A raspunde, a riposta; a invoca.
Mai zi daca ai ce. ♦ A reprosa, a obiecta.
Frumos, n-am ce zice. ♢ Expresie Sa nu zici ca... = sa nu-mi reprosezi ca... ♦ A contesta. ♦ A sfatui, a indemna; a porunci, a ordona.
3. (Popular) A canta (din gura sau dintr-un instrument); a doini, a hori.
4. A-si da o parere, a se pronunta intr-o chestiune; prin extensiune a gandi, a socoti, a crede.
Toti vor zice cum vrei tu. ♢ Expresie (Ca) bine zici! = buna idee! asa este.
Ce-am zis eu? = nu ti-am spus? vezi ca am avut dreptate? Zi... = A) judeca, socoteste, da-ti parerea; B) asadar, prin urmare.
Ce-ai zice...? = ce parere ai avea? cum ti-ar parea? Sa zicem = A) sa presupunem, sa admitem; B) de exemplu.
Vino, sa zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lasa impresia ca...
Asa, numai ca sa zica si el ca face o treaba.
5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; prin extensiune a porecli. ♢ Impers.
O fata ce-i zice Maria. ♢ Expresie (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte).
Limba Latina Dicere.

Varianta definitie 2: ZiCE, zic, verb III.
Intranzitiv A purta numele; a se numi; a se chema.

Varianta definitie 3: A zice antonim: a tacea

Varianta definitie 4: ZiCE verb
1. a spune, a vorbi, (popular) a cuvanta, a glasui, a grai. (--i inainte, nu te sfii!)
2. a rosti, a spune, a vorbi, (popular) a cuvanta, a glasui, a grai. (- numai prostii.)
3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A - urmatoarele ...)
4. a exprima, a formula, a pronunta. (A - urmatoarea opinie ...)
5. a face, a spune. (El -: – Nu vreau!)
6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am - tot ce mi-ai spus; le-a - ultimele noutati.)
7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (- ca marfa e de buna calitate.)
8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se - ca a plecat.)
9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a - un cuvant.)
10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se - pe la voi acestei flori?)
11. a admite, a presupune, a spune. (Sa - ca-i asa cum sustii.)
12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce - aceste documente?)
13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti - el!)
14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce -, totul a fost perfect.)

Varianta definitie 5: ZiCE verb verifica cuvantul: chema, citi, canta, executa, interpreta, intona, numi, parcurge.

Varianta definitie 6: Zice verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural zic, 1 plural zicem, 2 plural ziceti, perf. substantiv 1 singular zisei, 1 plural ziseram; imper. 2 singular zi, neg. nu zice

Varianta definitie 7: A ZiCE zic
1. tranzitiv 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a spune. ♢ Ce mai zici? ce mai faci? Va sa zica adica; prin urmare. 2) A enunta cu fermitate; a afirma. 3) A aduce ca obiectie; a obiecta. Ai ce zice? 4) A gasi de cuviinta; a crede; a considera; a socoti. ♢ Sa zicem a) sa admitem; b) de exemplu. 5) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a canta, a interpreta; a executa.
2. instranzitiv A purta numele; a se numi; a se chema. /<lat. dicere

Varianta definitie 8: Zice (-c, -is), verb –
1. A spune. –
2. A afirma, a asigura. –
3. A vorbi, a pronunta. –
4. A se ruga. –
5. A citi, a declama, a recita. –
6. A cinta. –
7. A celebra, a oficia. –
8. A suna un instrument. –
9. A obiecta, a critica. –
10. A pretinde, a sustine. –
11. A crede, a gindi. –
12. A numi, a porecli. –
13. (Refl.) A se chema. –
14. (Refl.) A se presupune, a trece drept. – Mr. dzic, dzisu, dziteare; megl. zic, zis, ziceri; istr. zic, zis.
Limba Latina dῑcēre (Puscariu 1941; REW 8268; Popinceanu, ZRPh., LVI, 236), conform limba italiana dicere, gt. dire, sp. decir. – Derivat zicala, substantiv feminin (proverb; formula magica; bucata muzicala); zicalas (var. zicalau, zicas), substantiv masculin (lautar); zicatoare, substantiv feminin (proverb; bucata muzicala); zicatura, substantiv feminin (proverb; bucata muzicala); zicere, substantiv feminin (zicala; expresie); zicator, substantiv masculin (lautar); zisa, substantiv feminin (afirmatie; proverb); prezice, verb, format dupa franceza predire; conform contrazice.
Cica, adverb (dupa cum se spune, se pare), este o simpla abreviere a lui zice ca, conform calabr. cica.