Definitie Zid - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Zid, ziduri, substantiv neutru Element de constructie vertical sau putin inclinat, cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni, executat din caramizi, din blocuri de piatra etcetera, asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant), sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etcetera ♢ Locutiune adverb Între (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ♢ Expresie A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile pentru a-l apara; a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva in sustinerea unei cauze. ♢ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depasirea vitezei sunetului. – Din limba slava (veche) Zidŭ.

Varianta definitie 2: Zid, ziduri, substantiv neutru ♢ Zid chinezesc = (in forma articulata) zidul care despartea in vechime China de Mongolia; figurativ (si in forma nearticulata) stavila, opreliste pusa in calea oricarei influente inovatoare din afara. ♦ E x p r. A pune (pe cineva) La zid = a impusca (in urma unei sentinte de condamnare); (figurativ) a osandi, a blama, a infiera. ♦ E x p r. (Moldova) A trai cat zidul Goliei = a trai mult.

Varianta definitie 3: Zid substantiv (CONSTR.)
1. (livresc) mur. (- de cetate.)
2. perete. (- al unei camere.)

Varianta definitie 4: Zid substantiv neutru, plural ziduri

Varianta definitie 5: Zid -uri n.
Element de constructie (din piatra, beton etcetera) care imprejmuieste sau separa un spatiu, un teren sau o incapere. ♢ - chinezesc a) zid urias construit in vechime la granitele de nord ale Chinei; b) bariera riguroasa. A face - in jurul cuiva a) a inconjura pe cineva pentru a-l apara; b) a fi solidar cu cineva. /<sl. zidu

Varianta definitie 6: Zid (-duri), substantiv neutru –
1. Element de constructie vertical, fortificatie, ingraditura. –
2. Perete. – Megl. zid.
Sl. zidŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 23; Cihac, II, 472; Conev 79), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov. zid. – Derivat zidar, substantiv masculin (muncitor care executa zidarie), din limba slava (veche) zidarĭ, conform limba sarba:, slov. zidar; zidarie, substantiv feminin (meseria zidarului; constructie de zid); zidarit, substantiv neutru (zidarie); zidi, verb (a ridica un zid; a construi, a lucra, a edifica, a fabrica, a inalta; a fauri, a crea); din limba slava (veche) zidati; ziditor, substantiv masculin (intemeietor, constructor); ziditura, substantiv feminin (cladire; creatie).