Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Zlot

1 * Cuvantul cu diacritice: zlot
Cuvantul fara diacritice: zlot

Definitie: ZLOT, zloți, substantiv masculin Unitate monetară a Poloniei. ♦ Monedă de aur care a circulat în Europa centrală și răsăriteană. ♦ Monedă de argint care, la începutul secolul XIX, valora 30 de parale. ♢ Expresie A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o considerație cuiva sau la ceva. ♦ Nume dat odinioară în Transilvania unei monede austriece; monedă de argint de două coroane. – Din pol. złoty.

2 * Cuvantul cu diacritice: zlot
Cuvantul fara diacritice: zlot

Definitie: ZLOT, zloți, substantiv masculin - ♦ Monedă de aur de valoarea unui galben (3) care a circulat în Europa centrală și răsăriteană între secolul al XV-lea și al XVII-lea. ♦ Monedă de argint de valoare inferioară talerului², care a circulat în trecut și la noi și care, la începutul secolul al XIX-lea, valora 30 de parale [, aproximativ un leu în 1957]. - ♦ Nume dat odinioară în Transilvania florinului (1) austriac; -. (din pol. złoty. < limba slava (veche) zlatŭ = aur) [def. DLRLC]

3 * Cuvantul cu diacritice: zlot
Cuvantul fara diacritice: zlot

Definitie: ZLOT substantiv fiorin. (Vechea monedă de aur numită -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: zlot
Cuvantul fara diacritice: zlot

Definitie: zlot substantiv masculin, plural zloți

5 * Cuvantul cu diacritice: zlot -ți
Cuvantul fara diacritice: zlot

Definitie: ZLOT -ți m. 1) Unitate a sistemului monetar în Polonia. 2) cuvant invechit Monedă de aur (egală cu un galben) sau de argint cu circulație în unele țări din Europa. pol. zloty

6 * Cuvantul cu diacritice: zlot -ți
Cuvantul fara diacritice: zlot

Definitie: zlot (-ți), substantiv masculin – Monedă de aur, ducat. – Mr. zloată. Pol. złoty, din limba rusa zlotyĭ, limba slava (veche) zlatŭ „aur” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 540), conform limba neogreaca: ζόλοτα, mag. izlot. – Derivat zlotaș, substantiv masculin (strîngător de impozite), cuvant invechit; zlătar (var. zlotar, megl. zlătar), substantiv masculin (căutător de aur, țigan aparținînd grupurilor care căutau nisipuri aurifere; aurar), din limba slava (veche) zlatarŭ; zlătărie, substantiv feminin (meseria de căutător de aur); zlatiță, substantiv feminin (lingou, rondelă), secolul XVII, cuvant invechit, din limba slava (veche) zlatica; Zlatoust (var. Zlataust), substantiv masculin (Crisostomul), din limba slava (veche) Zlatoustŭ, trad. din limba greaca (veche)