îmbinare
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽmbinare, imbinari, substantiv feminin
1. Actiunea de a (se) imbina si rezultatul ei; unire intr-un tot; impreunare, impletire, ingemanare. ♦ (Concretizat) Ansamblu rezultat in urma unirii, impreunarii sau asocierii mai multor elemente.
2. Loc unde se realizeaza o imbinare (1). – Verifica cuvantul: Imbina.
1. Actiunea de a (se) imbina si rezultatul ei; unire intr-un tot; impreunare, impletire, ingemanare. ♦ (Concretizat) Ansamblu rezultat in urma unirii, impreunarii sau asocierii mai multor elemente.
2. Loc unde se realizeaza o imbinare (1). – Verifica cuvantul: Imbina.
2ÃŽmbinare substantiv
1. verifica cuvantul: asamblare.
2. incheiere, prindere, unire. (- celor doua capete ale barnei.)
3. combinare, combinatie, impreunare, ingemanare, unire. (O - de elemente.)
4. impletire, unire, (figurativ) conjugare. (- armonioasa a unor preocupari.)
1. verifica cuvantul: asamblare.
2. incheiere, prindere, unire. (- celor doua capete ale barnei.)
3. combinare, combinatie, impreunare, ingemanare, unire. (O - de elemente.)
4. impletire, unire, (figurativ) conjugare. (- armonioasa a unor preocupari.)
3Imbinare substantiv feminin, g.-d. art. imbinarii; plural imbinari
4ÃŽmbinare -ari f. 1) v. A ÃŽmbina si A se ÃŽmbina. 2) Asamblare a unor elemente componente (in cadrul unui sistem tehnic, al unei constructii etcetera). - de colt. 3) Loc unde se imbina doua sau mai multe elemente. /v. a imbina