închina
Definitie, sens si explicatie
1Închina, inchin, verb I.
1. Reflexiv A-si manifesta evlavia catre divinitate prin practici religioase, specifice fiecarui cult. ♦ (În biserica crestina) A-si face semnul crucii; prin extensiune a se ruga.
2. Reflexiv A se pleca (sau a-si pleca numai capul) inaintea cuiva, in semn de respect, de devotament, de afectiune sau ca simplu salut. ♦ Intranzitiv A ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalti comeseni si a bea (facand o urare).
3. Reflexiv (Înv.) A recunoaste suzeranitatea cuiva; a accepta sa devina vasal. ♢ Expresie (Tranzitiv) A inchina armele (sau steagul) = a capitula.
4. Tranzitiv (Înv.) A darui cuiva ceva in semn de evlavie, de supunere, de recunostinta. ♢ Expresie A inchina o manastire = a subordona o manastire altei manastiri straine sau unei patriarhii. ♦ A face o ofranda.
5. Tranzitiv A consacra. ♦ A dedica. – Limba Latina Inclinare.
1. Reflexiv A-si manifesta evlavia catre divinitate prin practici religioase, specifice fiecarui cult. ♦ (În biserica crestina) A-si face semnul crucii; prin extensiune a se ruga.
2. Reflexiv A se pleca (sau a-si pleca numai capul) inaintea cuiva, in semn de respect, de devotament, de afectiune sau ca simplu salut. ♦ Intranzitiv A ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalti comeseni si a bea (facand o urare).
3. Reflexiv (Înv.) A recunoaste suzeranitatea cuiva; a accepta sa devina vasal. ♢ Expresie (Tranzitiv) A inchina armele (sau steagul) = a capitula.
4. Tranzitiv (Înv.) A darui cuiva ceva in semn de evlavie, de supunere, de recunostinta. ♢ Expresie A inchina o manastire = a subordona o manastire altei manastiri straine sau unei patriarhii. ♦ A face o ofranda.
5. Tranzitiv A consacra. ♦ A dedica. – Limba Latina Inclinare.
2Închina verb verifica cuvantul: apleca, atarna, capitula, cadea, cobori, culca, curba, inclina, incovoia, indoi, lasa, pleca, preda.
3Închina verb
1. verifica cuvantul: ruga.
2. verifica cuvantul: prosterna.
3. verifica cuvantul: ploconi.
4. verifica cuvantul: preda.
5. a preda. (Au - cetatea.)
6. verifica cuvantul: consacra.
7. verifica cuvantul: dedica.
8. verifica cuvantul: toasta.
9. a cinsti. (A - un pahar cu cineva.)
10. verifica cuvantul: ciocni.
1. verifica cuvantul: ruga.
2. verifica cuvantul: prosterna.
3. verifica cuvantul: ploconi.
4. verifica cuvantul: preda.
5. a preda. (Au - cetatea.)
6. verifica cuvantul: consacra.
7. verifica cuvantul: dedica.
8. verifica cuvantul: toasta.
9. a cinsti. (A - un pahar cu cineva.)
10. verifica cuvantul: ciocni.
4Inchina verb, indicativ prezent 1 singular inchin, 3 singular si plural inchina
5A se Închina ma inchin intranzitiv 1) rel.
A manifesta o atitudine de evlavie fata de o divinitate. 2) figurat A manifesta o atitudine de recunoastere a superioritatii sau puterii cuiva; a se pleca; a se smeri. 3) A face o plecaciune usoara (in semn de salut sau de respect). /<lat. inclinare
A manifesta o atitudine de evlavie fata de o divinitate. 2) figurat A manifesta o atitudine de recunoastere a superioritatii sau puterii cuiva; a se pleca; a se smeri. 3) A face o plecaciune usoara (in semn de salut sau de respect). /<lat. inclinare
6A Închina inchin
1. tranz. 1) ist. (cetati, tari, tinuturi etcetera) A preda (unei puteri straine) in semn de supunere. 2) pop.
A aduce in dar; a darui. 3) fam. (bauturi alcoolice) A consuma pentru a-si face placere; a cinsti. - in sanatatea cuiva. 4) (opere de arta) A destina printr-o dedicatie; a consacra; a dedica. - cuiva o poezie.
2. intranzitiv Populara consuma alcool; a cinsti. /<lat. inclinare
1. tranz. 1) ist. (cetati, tari, tinuturi etcetera) A preda (unei puteri straine) in semn de supunere. 2) pop.
A aduce in dar; a darui. 3) fam. (bauturi alcoolice) A consuma pentru a-si face placere; a cinsti. - in sanatatea cuiva. 4) (opere de arta) A destina printr-o dedicatie; a consacra; a dedica. - cuiva o poezie.
2. intranzitiv Populara consuma alcool; a cinsti. /<lat. inclinare
7Inchina (inchin, inchinat), verb –
1. A inclina, a apleca. –
2. (Refl.) A se pleca. –
3. (Refl.) A face o reverenta. –
4. (Refl.) A se supune, a capitula, a se declara invins. –
5. (Refl.) A-si face semnul crucii. –
6. (Refl.) A se dedica, a se consacra. –
7. (Refl.) A face o ofranda. –
8. (Înv.) A intemeia si inzestra o biserica, cedind administrarea ei altui lacas religios de rang mai mare. –
9. A dedica. –
10. A ridica paharul ciocnindu-l cu paharul altora si a bea, facind o urare, a toasta. –
11. A supune. – Mr. (i)ncl’in, (i)ncl’inare, megl. ancl’in.
Limba Latina inclināre (Puscariu 818; Candrea-dens., 848; Rew 4359; Dar), conform limba italiana (in)chinare, prov. (en)clinar, franceza encliner, cat. enclinar „a saluta”.
Pentru semantism, conform ex. limba greaca (veche) si limba slava (veche) aduse de Dar.
Este dublet al lui inclina „a inclina” ‹ franceza incliner. – Derivat inclinat, adjectiv (inclinat; dedicat, pelegrin); inchinator, adjectiv (adorator); inchinator, substantiv masculin (varietate de soim, Falco tinnunculus); inchinacios, adjectiv (fatarnic, bigot); inchinatura, substantiv feminin (invechit, adoratie); inchinaciune, substantiv feminin (reverenta; adoratie; cult; supunere; salut; toast), care poate proveni din limba latina inclinātiōnem (Puscariu 819), conform mr. ncl’inatune, megl. (a)ncl’inatuni.
Din rom. provine mag. entyinal (Edelspacher 13).
1. A inclina, a apleca. –
2. (Refl.) A se pleca. –
3. (Refl.) A face o reverenta. –
4. (Refl.) A se supune, a capitula, a se declara invins. –
5. (Refl.) A-si face semnul crucii. –
6. (Refl.) A se dedica, a se consacra. –
7. (Refl.) A face o ofranda. –
8. (Înv.) A intemeia si inzestra o biserica, cedind administrarea ei altui lacas religios de rang mai mare. –
9. A dedica. –
10. A ridica paharul ciocnindu-l cu paharul altora si a bea, facind o urare, a toasta. –
11. A supune. – Mr. (i)ncl’in, (i)ncl’inare, megl. ancl’in.
Limba Latina inclināre (Puscariu 818; Candrea-dens., 848; Rew 4359; Dar), conform limba italiana (in)chinare, prov. (en)clinar, franceza encliner, cat. enclinar „a saluta”.
Pentru semantism, conform ex. limba greaca (veche) si limba slava (veche) aduse de Dar.
Este dublet al lui inclina „a inclina” ‹ franceza incliner. – Derivat inclinat, adjectiv (inclinat; dedicat, pelegrin); inchinator, adjectiv (adorator); inchinator, substantiv masculin (varietate de soim, Falco tinnunculus); inchinacios, adjectiv (fatarnic, bigot); inchinatura, substantiv feminin (invechit, adoratie); inchinaciune, substantiv feminin (reverenta; adoratie; cult; supunere; salut; toast), care poate proveni din limba latina inclinātiōnem (Puscariu 819), conform mr. ncl’inatune, megl. (a)ncl’inatuni.
Din rom. provine mag. entyinal (Edelspacher 13).