înclina
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnclina, inclin, verb I.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) apleca in jos sau intr-o parte; a (se) pleca. ♦ Reflexiv A face o plecaciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) inchina. ♦ Reflexiv Figurativ (Despre soare) A cobori catre asfintit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfarsit.
2. Reflexiv Figurativ A se declara convins; a admite, a accepta.
3. Intranzitiv Figurativ A fi dispus sa... ♦ A se simti atras de ceva, a simti vocatie, atractie pentru ceva; a se apleca.
4. Reflexiv recipr.
Figurativ (ÃŽnv.) A avea legaturi de dragoste cu cineva. – Din franceza Incliner, limba latina Inclinare.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) apleca in jos sau intr-o parte; a (se) pleca. ♦ Reflexiv A face o plecaciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) inchina. ♦ Reflexiv Figurativ (Despre soare) A cobori catre asfintit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfarsit.
2. Reflexiv Figurativ A se declara convins; a admite, a accepta.
3. Intranzitiv Figurativ A fi dispus sa... ♦ A se simti atras de ceva, a simti vocatie, atractie pentru ceva; a se apleca.
4. Reflexiv recipr.
Figurativ (ÃŽnv.) A avea legaturi de dragoste cu cineva. – Din franceza Incliner, limba latina Inclinare.
2ÃŽnclina verb I. tr., reflexiv a (se) apleca (in jos sau intr-o parte); a (se) indoi.
Ii. reflexiv
1. a se pleca in fata cuiva.
2. (figurativ) a fi convins, a se convinge.
Iii. intr. (figurativ) a fi dispus sa... ♢ a se simti atras de ceva. (< franceza /s'/incliner, limba latina inclinare)
Ii. reflexiv
1. a se pleca in fata cuiva.
2. (figurativ) a fi convins, a se convinge.
Iii. intr. (figurativ) a fi dispus sa... ♢ a se simti atras de ceva. (< franceza /s'/incliner, limba latina inclinare)
3A (se) inclina antonim: a (se) indrepta
4ÃŽnclina verb verifica cuvantul: apune, asfinti, cobori, disparea, pieri, pleca.
5ÃŽnclina verb
1. apleca.
2. verifica cuvantul: povarni.
3. verifica cuvantul: stramba.
4. verifica cuvantul: prosterna.
1. apleca.
2. verifica cuvantul: povarni.
3. verifica cuvantul: stramba.
4. verifica cuvantul: prosterna.
6Inclina verb, indicativ prezent 1 singular inclin, 3 singular si plural inclina
7A se ÃŽnclina ma inclin intranzitiv 1) A-si schimba pozitia normala, lasandu-se pe o parte. 2) (despre obiecte verticale) A lua o pozitie oblica; a se apleca. 3) fig. (despre astri) A se lasa spre orizont; a asfinti; a apune; a declina; a cobori; a scapata. Soarele inclina spre asfintit. 4) v. a se ÃŽnchina. /<fr. incliner, limba latina inclinare
8A ÃŽnclina inclin
1. tranzitiv A face sa se incline; a apleca.
2. instranzitiv figurativ A simti atractie, predispozitie (pentru ceva). - spre Muzica.[sil. In-cli-] /<fr. incliner, limba latina inclinare
1. tranzitiv A face sa se incline; a apleca.
2. instranzitiv figurativ A simti atractie, predispozitie (pentru ceva). - spre Muzica.[sil. In-cli-] /<fr. incliner, limba latina inclinare
9ÃŽnclina verb I. tr., reflexiv A (se) apleca (in jos sau intr-o parte); a (se) indoi. ♦ refl.
A se pleca in fata cuiva, a se ploconi. ♦ refl. (Figurat) A fi convins, a se convinge. ♦ (Figurat) intr.
A fi dispus sa... [p.i. inclin, 3,6 -na, varianta inclina verb I. / < franceza incliner, conform lat., limba italiana inclinare].
A se pleca in fata cuiva, a se ploconi. ♦ refl. (Figurat) A fi convins, a se convinge. ♦ (Figurat) intr.
A fi dispus sa... [p.i. inclin, 3,6 -na, varianta inclina verb I. / < franceza incliner, conform lat., limba italiana inclinare].
10Inclina, inclin, verb I (regional) a pune clini la o camasa.