îndrepta
Definitie, sens si explicatie
1Îndrepta, indrept, verb I. I.
1. Tranzitiv A face drept ceea ce era indoit sau stramb. ♦ Reflexiv (Despre oameni) A lua o tinuta dreapta.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) schimba din rau in bine; a (se) imbunatati, a (se) ameliora. ♦ Reflexiv (Despre oameni) A se intrema dupa o boala; a capata o infatisare buna.
3. Reflexiv si tranz.
A(-si) corecta purtarile. Ii.
1. Reflexiv A porni intr-o anumita directie. ♢ Tranzitiv Îndreapta masina spre oras. (Expr.) A-si indrepta pasii = a merge spre...
2. Tranzitiv A arata cuiva drumul bun; a indruma, a conduce in directia potrivita. ♢ Expresie A indrepta pasii cuiva = A) a face pe cineva sa mearga spre... B) a calauzi, a conduce (in viata).
A(-si) indrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva.
A(-si) indrepta gandul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gandul la cineva sau la ceva. ♦ A tinti cu o arma de foc asupra cuiva sau a ceva. [Prez. indicativ si: indreptez] – În + drept.
1. Tranzitiv A face drept ceea ce era indoit sau stramb. ♦ Reflexiv (Despre oameni) A lua o tinuta dreapta.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) schimba din rau in bine; a (se) imbunatati, a (se) ameliora. ♦ Reflexiv (Despre oameni) A se intrema dupa o boala; a capata o infatisare buna.
3. Reflexiv si tranz.
A(-si) corecta purtarile. Ii.
1. Reflexiv A porni intr-o anumita directie. ♢ Tranzitiv Îndreapta masina spre oras. (Expr.) A-si indrepta pasii = a merge spre...
2. Tranzitiv A arata cuiva drumul bun; a indruma, a conduce in directia potrivita. ♢ Expresie A indrepta pasii cuiva = A) a face pe cineva sa mearga spre... B) a calauzi, a conduce (in viata).
A(-si) indrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva.
A(-si) indrepta gandul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gandul la cineva sau la ceva. ♦ A tinti cu o arma de foc asupra cuiva sau a ceva. [Prez. indicativ si: indreptez] – În + drept.
2A (se) indrepta antonim: a (se) stramba, a (se) inrautati, a se pleca, a se rasturna
3A indrepta antonim: a deruta
4A se indrepta antonim: a se ghebosa, a se ghemui
5Îndrepta verb I.
1. (invechit) a obli. (A - un cui.)
2. verifica cuvantul: destinde.
3. verifica cuvantul: nivela.
4. verifica cuvantul: aranja.
5. a potrivi, (prin Transilvania) a aiepta. (- cuvertura.) Ii.
1. verifica cuvantul: imbunatati.
2. verifica cuvantul: ameliora.
3. verifica cuvantul: corecta.
4. a corecta, a corija, a imbunatati, a rectifica, a retusa, (figurativ) a repara. (si-a - dictiunea.)
5. (figurativ) a repara, (popular figurativ) a drege. (A - o nedreptate.)
6. verifica cuvantul: redresa.
7. verifica cuvantul: intrema.
8. verifica cuvantul: intrema. iii.
1. verifica cuvantul: apuca.
2. verifica cuvantul: duce.
3. verifica cuvantul: indruma.
4. verifica cuvantul: dirija.
5. a intinde, a intoarce, a ochi, a tinti. (- arma spre ...)
1. (invechit) a obli. (A - un cui.)
2. verifica cuvantul: destinde.
3. verifica cuvantul: nivela.
4. verifica cuvantul: aranja.
5. a potrivi, (prin Transilvania) a aiepta. (- cuvertura.) Ii.
1. verifica cuvantul: imbunatati.
2. verifica cuvantul: ameliora.
3. verifica cuvantul: corecta.
4. a corecta, a corija, a imbunatati, a rectifica, a retusa, (figurativ) a repara. (si-a - dictiunea.)
5. (figurativ) a repara, (popular figurativ) a drege. (A - o nedreptate.)
6. verifica cuvantul: redresa.
7. verifica cuvantul: intrema.
8. verifica cuvantul: intrema. iii.
1. verifica cuvantul: apuca.
2. verifica cuvantul: duce.
3. verifica cuvantul: indruma.
4. verifica cuvantul: dirija.
5. a intinde, a intoarce, a ochi, a tinti. (- arma spre ...)
6Indrepta verb, indicativ prezent 1 singular indrept, 3 singular si plural indreapta
7A se Îndrepta ma indrept intranzitiv 1) (despre persoane) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se vindeca; a se lecui; a se insanatosi. 2) (despre timp) A se schimba in bine. 3) A lua directia; a o apuca; a face. - spre padure. 4) A recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se descovoia. Tulpina florii s-a -t. 5) A deveni mai bun; a reveni la calitatea de mai inainte; a se ameliora; a se imbunatati. Copilul si-a -t purtarea. /in + drept
8A Îndrepta indrept tranzitiv 1) (obiecte, suprafete etcetera) A face sa devina drept; a netezi; a nivela; a aplana; a egala. - o sarma. - un teren. 2) si figurativ A orienta in directia necesara; a indruma. - pe cineva spre centru. 3) A face sa se indrepte. - sanatatea. - o nedreptate. 4) A modifica in bine; a corecta; a corija. /in + drept
9Indrepta (indreptat, indreptat), verb –
1. A face drept ceea ce era indoit sau strimb. –
2. A rectifica, a corija. –
3. A reface, a aranja, a restabili. –
4. A calauzi, a indruma, a indica directia. –
5. (Moldova) A arata, a semnala. –
6. (Refl.) A se justifica. –
7. (Refl.) A imbunatati, a ameliora. – Varianta (invechit) drepta, inderepta, indirepta.
Mr. ndreptu, ndreptare, megl. andrept, andriptari.
De la drept, cuvant invechit derept, cu pref. factitiv in-, ca drum › indruma, semn › insemna, etcetera Derivat directa de la un limba latina *directāre sau *derectāre (Candrea-dens., 515; Dar; Candrea), sau din limba latina *indirectāre, conform limba albaneza ndërtoń (Philippide, Ii, 645), este posibila, fara sa para probabila.
Directiāre apare la Virgilio Maron, conform *addirectiāre › franceza adresser.
Sensul 7 apare si in calabr. ndirizzari „a se ameliora (timpul)”.
Exista tendinta de a conjuga eu indreptez. – Derivat indreptator, adjectiv (care indreapta; calauzitor); indreptatura, substantiv feminin (invechit, corectare; imbunatatire).
1. A face drept ceea ce era indoit sau strimb. –
2. A rectifica, a corija. –
3. A reface, a aranja, a restabili. –
4. A calauzi, a indruma, a indica directia. –
5. (Moldova) A arata, a semnala. –
6. (Refl.) A se justifica. –
7. (Refl.) A imbunatati, a ameliora. – Varianta (invechit) drepta, inderepta, indirepta.
Mr. ndreptu, ndreptare, megl. andrept, andriptari.
De la drept, cuvant invechit derept, cu pref. factitiv in-, ca drum › indruma, semn › insemna, etcetera Derivat directa de la un limba latina *directāre sau *derectāre (Candrea-dens., 515; Dar; Candrea), sau din limba latina *indirectāre, conform limba albaneza ndërtoń (Philippide, Ii, 645), este posibila, fara sa para probabila.
Directiāre apare la Virgilio Maron, conform *addirectiāre › franceza adresser.
Sensul 7 apare si in calabr. ndirizzari „a se ameliora (timpul)”.
Exista tendinta de a conjuga eu indreptez. – Derivat indreptator, adjectiv (care indreapta; calauzitor); indreptatura, substantiv feminin (invechit, corectare; imbunatatire).