îndreptare
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽndreptare, indreptari, substantiv feminin Actiunea de a (se) indrepta si rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (ÃŽnv. si popular) Dreptate, indreptatire. ♦ (ÃŽnv.; la plural) Act justificativ, document oficial. – Verifica cuvantul: Indrepta.
2ÃŽndreptare antonim: ghemuire
3ÃŽndreptare substantiv I. verifica cuvantul: nivelare. Ii.
1. imbunatatire.
2. verifica cuvantul: ameliorare.
3. verifica cuvantul: corectare.
4. verifica cuvantul: rectificare.
5. (concretizat) corectiv, corectura, rectificare, (rar) rectificatie. (A adus unele -planului initial.)
6. verifica cuvantul: redresare.
7. verifica cuvantul: intremare.
8. fortificare, infiripare, intarire, intremare, inzdravenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (invechit si popular) imputernicire. (- cuiva dupa o boala.) Iii. verifica cuvantul: indrumare, orientare. (- cuiva pe drumul cel bun.)
1. imbunatatire.
2. verifica cuvantul: ameliorare.
3. verifica cuvantul: corectare.
4. verifica cuvantul: rectificare.
5. (concretizat) corectiv, corectura, rectificare, (rar) rectificatie. (A adus unele -planului initial.)
6. verifica cuvantul: redresare.
7. verifica cuvantul: intremare.
8. fortificare, infiripare, intarire, intremare, inzdravenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (invechit si popular) imputernicire. (- cuiva dupa o boala.) Iii. verifica cuvantul: indrumare, orientare. (- cuiva pe drumul cel bun.)
4Indreptare substantiv feminin, g.-d. art. indreptarii; plural indreptari