înfrangere
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnfrấngere, infrangeri, substantiv feminin Actiunea de a infrange; invingere; (rar) calcare a legii. – Verifica cuvantul: Infrange.
2ÃŽnfrangere antonim: biruinta, izbanda, succes, triumf, victorie
3Înfrângere substantiv verifica cuvantul: cainta, mustrare, parere de rau, pocainta, regret, remuscare.
4Înfrângere substantiv
1. invingere, (invechit) poticala, risipa, spargere. (- cotropitorilor.)
2. bataie, esec. (A suferit prima - intr-un meci.)
1. invingere, (invechit) poticala, risipa, spargere. (- cotropitorilor.)
2. bataie, esec. (A suferit prima - intr-un meci.)
5Infrangere substantiv feminin, g.-d. art. infrangerii; plural infrangeri