înfurci
Definitie, sens si explicatie
1Înfurci, infurc, verb Iv. (Rar)
1. Reflexiv A se bifurca.
2. Reflexiv recipr.
A se certa, a se incaiera. [Varianta: Infurca verb I] – În + furca.
1. Reflexiv A se bifurca.
2. Reflexiv recipr.
A se certa, a se incaiera. [Varianta: Infurca verb I] – În + furca.
2Înfurci verb verifica cuvantul: bifurca.
3Infurci verb, indicativ prezent (a avea de furca, a se certa) 1 singular infurc; (a se bifurca) 3 singular infurceste
4A se Înfurci pers. 3 se -este intranzitiv popular 1) (despre drumuri, ape curgatoare) A se desparti in doua (ca o furca); a se bifurca. 2) rar A se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. /in + furca