Definitie Curcă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CÚRCĂ, curci, substantiv feminin Femela curcanului; prin extensiune curcan. ♢ Curca bronzata = rasa de curci crescuta si in tara noastra, cu greutate corporala mare. ♢ Expresie A fi (sau a sta, a umbla) ca o curca plouata (sau beata) = a fi (sau a sta, a umbla) abatut, dezorientat, zapacit.
Nici curca, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situatie precisa.
Rad si curcile = e din cale-afara de caraghios. – Din bulgara Kurka.

Varianta definitie 2: CÚRCĂ substantiv (ORNIT.) (regional) puica, (Ban.) tutca. (- este femela curcanului.)

Varianta definitie 3: Curca substantiv feminin, g.-d. art. curcii; plural curci

Varianta definitie 4: CÚRCĂ -ci f.
Femela curcanului. ♢ A sta (sau a sedea, a umbla) ca o - plouata a fi, a umbla trist, abatut, fara chef. Rad si -cile e din cale-afara de ridicol; caraghios. /<bulg. kurka

Varianta definitie 5: Curca (curci), substantiv feminin –
1. Femela curcanului. –
2. (Trans.) Vesmint larg. –
3. Femeie proasta. –
4. Las, om bleg.
Sl. (bg., pol.) kurka, din limba slava (veche) kurŭ „cocos” (Miklosich, Slaw.
Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Meyer, Neugr.
St., II, 36; Cihac, II, 87; Berneker 651; Conev 54); conform limba albaneza tšurkë (Meyer 450), limba neogreaca: ϰοῦρϰας (dupa DAR, provine din rom.), mag. kurka (din rom., dupa Edelspacher 17). – Derivat curcan, substantiv masculin (pasare domestica mare, cu coada lata desfasurata in evantai; prost, neghiob; dorobant, numit astfel in razboiul din 1877 cu turcii datorita penei de curcan de la chipiu; Arg., vardist); curcanar, substantiv masculin (ograda de curcani); curcanar, substantiv masculin (pazitor de curcani; dorobant de la 1877); curcanesc, adjectiv (de dorobant); curcanie, substantiv feminin (furtisag), cuvint rar, conform gainarie; curcanarie, substantiv feminin (Arg., politie). – Conform: curnic.