înfuria
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnfuria, infurii, verb I. Reflexiv si tranz.
A fi cuprins sau a face pe cineva sa fie cuprins de furie; a (se) mania, a (se) enerva, a (se) irita. [Pronuntat: -ri-a] – ÃŽn + furie.
A fi cuprins sau a face pe cineva sa fie cuprins de furie; a (se) mania, a (se) enerva, a (se) irita. [Pronuntat: -ri-a] – ÃŽn + furie.
2ÃŽnfuria verb
1. a (se) mania, (popular) a (se) indraci, a (se) otari, (invechit si reg.) a (se) starni, (prin Transilvania) a (se) ranzoi, (invechit) a (se) scarbi, a (se) urgisi, (familiar) a (se) burzului, a (se) zborsi, (figurativ) a (se) ardeia, a turba, (reg. figurativ) a (se) scociori. (S-a - cumplit pe ei.)
2. a (se) indarji, a (se) intarata, a (se) inversuna. (Esecul l-a -.)
1. a (se) mania, (popular) a (se) indraci, a (se) otari, (invechit si reg.) a (se) starni, (prin Transilvania) a (se) ranzoi, (invechit) a (se) scarbi, a (se) urgisi, (familiar) a (se) burzului, a (se) zborsi, (figurativ) a (se) ardeia, a turba, (reg. figurativ) a (se) scociori. (S-a - cumplit pe ei.)
2. a (se) indarji, a (se) intarata, a (se) inversuna. (Esecul l-a -.)
3Infuria verb (silabe -ri-a), indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular infurii, 3 singular si plural infurie (silabe -ri-e), 1 plural infuriem; ger. infuriind (silabe -ri-ind)
4A se ÃŽnfuria ma infurii intranzitiv 1) A deveni foarte furios; a se mania peste masura. 2) A fi cuprins de furie; a fi foarte furios. /in + furie
5A ÃŽnfuria infurii tranzitiv A face sa se infurie. /in + furie