îngăduitor -oare
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽngăduitor, -oare, ingaduitori, -oare, adjectiv Care ingaduie (1); prin extensiune care iarta usor, tolerant, rabdator; concesiv, indulgent. ♦ Bland, bun. [Pronuntat: -du-i-] – ÃŽngadui + sufix -tor.
2ÃŽngaduitor antonim: neindurat
3Îngăduitor adjectiv
1. verifica cuvantul: iertator.
2. verifica cuvantul: bun.
3. verifica cuvantul: con-cesiv.
4. verifica cuvantul: intelegator.
5. bun, cumsecade, intelegator, omenos, (invechit) omenit. (Ce om -!)
1. verifica cuvantul: iertator.
2. verifica cuvantul: bun.
3. verifica cuvantul: con-cesiv.
4. verifica cuvantul: intelegator.
5. bun, cumsecade, intelegator, omenos, (invechit) omenit. (Ce om -!)
4Ingaduitor adjectiv m. (silabe -du-i-), plural ingaduitori; f. singular si plural ingaduitoare
5Îngăduitor -oare (-ori, -oare) 1) (despre persoane) Care ingaduie; caracterizat prin toleranta fata de abaterile de la norma; indulgent; iertator; tolerant. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste bunatate; caracterizat prin bunatate; blajin; bland. /a ingadui + suf. -tor