însuși
Definitie, sens si explicatie
1Însusi, insusesc, verb Iv.
Tranzitiv
1. A pune stapanire pe ceva, a lua in stapanire, a-si apropria. ♦ A-si aroga un drept.
2. A asimila, a dobandi cunostinte, idei, opinii (temeinice) intr-un domeniu; a invata. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a tine seama de parerea cuiva. – Din pronume Insusi, verifica cuvantul: insumi.
Tranzitiv
1. A pune stapanire pe ceva, a lua in stapanire, a-si apropria. ♦ A-si aroga un drept.
2. A asimila, a dobandi cunostinte, idei, opinii (temeinice) intr-un domeniu; a invata. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a tine seama de parerea cuiva. – Din pronume Insusi, verifica cuvantul: insumi.
2A insusi antonim: a pierde
3Însusi verb
1. verifica cuvantul: apropria.
2. verifica cuvantul: fura.
3. a se atinge. (si-a - banii statului.)
4. verifica cuvantul: adopta.
5. a deprinde, a invata, a prinde. (Nu e mestesug pe care sa nu-l poata -.)
6. verifica cuvantul: asimila.
1. verifica cuvantul: apropria.
2. verifica cuvantul: fura.
3. a se atinge. (si-a - banii statului.)
4. verifica cuvantul: adopta.
5. a deprinde, a invata, a prinde. (Nu e mestesug pe care sa nu-l poata -.)
6. verifica cuvantul: asimila.
4Ínsusi pr. m., adjectiv m., plural ínsisi; f. singular ínsasi, plural ínsesi/ínsele
5Insusi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural insusesc, imperfect 3 singular insusea; conjunctie: prezent 3 singular si plural insuseasca
6A Însusi -esc tranzitiv 1) (bunuri straine sau care nu apartin nimanui) A lua in stapanire; a-si apropria. 2) (cunostinte) A dobandi prin invatatura; a asimila. 3) (pareri, idei) A accepta considerand ca bun; a adopta. /Din insusi