întorsătură
Definitie, sens si explicatie
1Întorsătură, intorsaturi, substantiv feminin
1. Cotitura, curba (a unui drum, a unei ape); ÃŽntorsura (1), cot (I 2). ♦ Figurativ Schimbare esentiala in mersul, in dezvoltarea unei intamplari; curs nou, infatisare noua.
2. Figurativ (Rar) ÃŽntorsura (2).
3. Figurativ Fel de a aseza cuvintele, propozitiile intr-o fraza. – ÃŽntors2 + sufix -atura.
1. Cotitura, curba (a unui drum, a unei ape); ÃŽntorsura (1), cot (I 2). ♦ Figurativ Schimbare esentiala in mersul, in dezvoltarea unei intamplari; curs nou, infatisare noua.
2. Figurativ (Rar) ÃŽntorsura (2).
3. Figurativ Fel de a aseza cuvintele, propozitiile intr-o fraza. – ÃŽntors2 + sufix -atura.
2Întorsătură substantiv verifica cuvantul: turnura.
3Întorsătură substantiv verifica cuvantul: cotitura.
4Intorsatura substantiv feminin, g.-d. art. intorsaturii; plural intorsaturi
5Întorsătură -i f. 1) Loc unde ceva isi schimba directia. 2) Forma arcuita, rezultata din schimbarea directiei (unui drum, unei ape curgatoare). 3) Schimbare neasteptata in desfasurarea evenimentelor; turnura. 4) figurat Constructie rezultata din dispunerea specifica a cuvintelor. 5) Variatie a tonului vocii. /intors + sufix -atura