întreba
Definitie, sens si explicatie
1Întreba, intreb, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv (recipr.) A(-si) pune intrebari, in scopul de a afla un raspuns. ♢ Expresie (Tranzitiv) Întreaba-ma sa te intreb, se spune cuiva care cere o informatie despre un lucru asupra caruia nici cel intrebat nu stie mai mult.
2. Tranzitiv si instranzitiv (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „despre”) A cere (cuiva) vesti sau lamuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ♢ Expresie (Tranzitiv) A intreba (pe cineva) de sanatate = a se interesa de starea in care se afla cineva; a intra in vorba cu cineva.
3. Tranzitiv A pune cuiva intrebari pentru a-i evalua, din raspunsuri, nivelul cunostintelor; a chestiona, a examina.
Limba Latina *Interroguare (= interrogare).
1. Tranzitiv si reflexiv (recipr.) A(-si) pune intrebari, in scopul de a afla un raspuns. ♢ Expresie (Tranzitiv) Întreaba-ma sa te intreb, se spune cuiva care cere o informatie despre un lucru asupra caruia nici cel intrebat nu stie mai mult.
2. Tranzitiv si instranzitiv (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „despre”) A cere (cuiva) vesti sau lamuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ♢ Expresie (Tranzitiv) A intreba (pe cineva) de sanatate = a se interesa de starea in care se afla cineva; a intra in vorba cu cineva.
3. Tranzitiv A pune cuiva intrebari pentru a-i evalua, din raspunsuri, nivelul cunostintelor; a chestiona, a examina.
Limba Latina *Interroguare (= interrogare).
2A intreba antonim: a raspunde
3Întreba verb verifica cuvantul: cauta, cere, vinde.
4Întreba verb
1. a chestiona, a interoga, (popular) a ispiti, (figurativ) a descoase. (A - pe cineva despre ceva.)
2. verifica cuvantul: asculta.
3. verifica cuvantul: consulta.
1. a chestiona, a interoga, (popular) a ispiti, (figurativ) a descoase. (A - pe cineva despre ceva.)
2. verifica cuvantul: asculta.
3. verifica cuvantul: consulta.
5Intreba verb, indicativ prezent 1 singular intreb, 3 singular si plural intreaba
6A Întreba intreb
1. tranzitiv 1) (persoane) A determina sa dea un raspuns; a chestiona; a interoga. ♢ Întreaba-ma sa te intreb se spune, cand ti se cere o informatie despre ceva ce nu cunosti nici tu. 2) (elevi sau studenti) A supune unui examen oral; a asculta; a interoga; a examina.
2. intranzitiv (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) 1) A manifesta interes; a se interesa. - de sanatate. 2) A incerca sa afle, chestionand. - de Ion. ♢ - de cineva a cere permisiunea cuiva. 3) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A dori cu insistenta; a cauta. Cartile sunt intrebate.
Marfa se intreaba. [Sil. in-tre-] /<lat. interroguare
1. tranzitiv 1) (persoane) A determina sa dea un raspuns; a chestiona; a interoga. ♢ Întreaba-ma sa te intreb se spune, cand ti se cere o informatie despre ceva ce nu cunosti nici tu. 2) (elevi sau studenti) A supune unui examen oral; a asculta; a interoga; a examina.
2. intranzitiv (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) 1) A manifesta interes; a se interesa. - de sanatate. 2) A incerca sa afle, chestionand. - de Ion. ♢ - de cineva a cere permisiunea cuiva. 3) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A dori cu insistenta; a cauta. Cartile sunt intrebate.
Marfa se intreaba. [Sil. in-tre-] /<lat. interroguare
7Intreba (intreb, intrebat), verb –
1. A pune intrebari spre a afla un raspuns. –
2. A cerceta, a examina. –
3. A cere informatii, lamuriri despre, a se interesa. – Mr. ntreb, ntribare, megl. antreb, antribare, istr. antreb.
Limba Latina interrogāre (Puscariu 891; Tiktin; Dar), conform verifica cuvantul: franceza anterver, prov. antervar, astur. entrugar (Menendez Pidal, Rfe, 1920, 35).
Este dublet al lui interoga, verb, din limba latina interrogare (secolul Xix).
Rezultatul g › b, care apare si in lingua › limba, i-a facut pe unii cercetatori sa se gindeasca la necesitatea unei forme limba latina *interguāre (Meyer-lübke, Rom.
Gramm., I, 439; Rosetti, I, 76), presupunindu-se ca numai -gu- putea trece la b; dar aceasta supozitie nu pare intemeiata. – Derivat intrebator, adjectiv (interogativ); intrebare, substantiv feminin (actiunea de a intreba; problema, chestiune; cercetare, informare); intrebaciune, substantiv feminin (invechit, intrebare, cercetare).
1. A pune intrebari spre a afla un raspuns. –
2. A cerceta, a examina. –
3. A cere informatii, lamuriri despre, a se interesa. – Mr. ntreb, ntribare, megl. antreb, antribare, istr. antreb.
Limba Latina interrogāre (Puscariu 891; Tiktin; Dar), conform verifica cuvantul: franceza anterver, prov. antervar, astur. entrugar (Menendez Pidal, Rfe, 1920, 35).
Este dublet al lui interoga, verb, din limba latina interrogare (secolul Xix).
Rezultatul g › b, care apare si in lingua › limba, i-a facut pe unii cercetatori sa se gindeasca la necesitatea unei forme limba latina *interguāre (Meyer-lübke, Rom.
Gramm., I, 439; Rosetti, I, 76), presupunindu-se ca numai -gu- putea trece la b; dar aceasta supozitie nu pare intemeiata. – Derivat intrebator, adjectiv (interogativ); intrebare, substantiv feminin (actiunea de a intreba; problema, chestiune; cercetare, informare); intrebaciune, substantiv feminin (invechit, intrebare, cercetare).