învolbura
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnvolbura, involbur, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv (La pers. 3, despre ape, furtuni etcetera) A (se) misca in vartejuri; a (se) invarteji.
2. Tranzitiv Figurativ (Rar) A invalui, a cuprinde, a impresura. [Prez. indicativ si: involburez] – ÃŽn + volbura.
1. Tranzitiv si reflexiv (La pers. 3, despre ape, furtuni etcetera) A (se) misca in vartejuri; a (se) invarteji.
2. Tranzitiv Figurativ (Rar) A invalui, a cuprinde, a impresura. [Prez. indicativ si: involburez] – ÃŽn + volbura.
2ÃŽnvolbura verb
1. a (se) invarteji, a (se) zbate, (rar) a (se) invaltori, (popular) a (se) varteji, (regional) a (se) invoalbe, a (se) vartejui. (Marea se -.)
2. verifica cuvantul: agita.
1. a (se) invarteji, a (se) zbate, (rar) a (se) invaltori, (popular) a (se) varteji, (regional) a (se) invoalbe, a (se) vartejui. (Marea se -.)
2. verifica cuvantul: agita.
3Involbura verb, indicativ prezent 3 singular si plural involbura/involbureaza
4A se ÃŽnvolbura pers. 3 Se -eaza intranzitiv (despre ape, aer) A se misca in vartejuri; a face volburi; a se invarteji. [si Involbura] /in + volbura
5A ÃŽnvolbura -ez tranzitiv 1) A face sa se involbureze. 2) figurat A cuprinde din toate partile; a invalui. [si Involbur] /in + volbura