învălui
Definitie, sens si explicatie
1Învălui, invắlui, verb Iv.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) acoperi cu un val, cu o invelitoare; a (se) inveli, a (se) infasura. ♦ Tranzitiv Figurativ A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face sa arda mocnit; a (se) micsora.
2. Tranzitiv A inconjura, a incercui o unitate inamica. [Prez. indicativ si: invaluiesc] – ÃŽn + val + sufix -ui (influentat semantic de val).
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) acoperi cu un val, cu o invelitoare; a (se) inveli, a (se) infasura. ♦ Tranzitiv Figurativ A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face sa arda mocnit; a (se) micsora.
2. Tranzitiv A inconjura, a incercui o unitate inamica. [Prez. indicativ si: invaluiesc] – ÃŽn + val + sufix -ui (influentat semantic de val).
2Învălui verb verifica cuvantul: incercui.
3Învălui verb verifica cuvantul: acoperi, canoni, cazni, chinui, forta, framanta, ghemui, impresura, incarliga, incolaci, incovriga, infasura, invalatuci, inveli, munci, necaji, osteni, rasuci, sforta, sili, stradui, suci, trudi, zbate, zbuciuma.
4Invalui verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular invalui, 3 singular si plural invaluie, imperfect 3 singular invaluia
5A Se Învălui pers. 3 Se invaluie intranzitiv A se misca in vartejuri; a se involbura. /in + val + suf. -ui
6A Învălui invalui tranzitiv 1) A acoperi cu un val sau cu o invelitoare. 2) figurat A cuprinde din toate partile; a invalura; a impresura; a cuprinde; a cotropi; a infasura. 3) A cuprinde in toata plinatatea (cu privirea). 4) (focuri) A face sa arda cu flacara potolita. 5) fam.
A deranja prin senzatii neplacute (mai ales de greata). - pe cineva la stomac. /in + val + suf. -ui
A deranja prin senzatii neplacute (mai ales de greata). - pe cineva la stomac. /in + val + suf. -ui