înțelept -eaptă
Definitie, sens si explicatie
1Înțelépt, -eaptă, intelepti, -te, adjectiv
1. (Adesea substantivat) Care este inzestrat cu intelepciune, care are mintea clara; cuminte, destept. ♦ (Substantivat) Filozof (antic). ♦ (Despre infatisarea, actiunile sau manifestarile cuiva) Care exprima intelepciune; izvorat din intelepciune.
2. Prevazator, chibzuit, stapanit. – Limba Latina Intellectus.
1. (Adesea substantivat) Care este inzestrat cu intelepciune, care are mintea clara; cuminte, destept. ♦ (Substantivat) Filozof (antic). ♦ (Despre infatisarea, actiunile sau manifestarile cuiva) Care exprima intelepciune; izvorat din intelepciune.
2. Prevazator, chibzuit, stapanit. – Limba Latina Intellectus.
2ÃŽntelept antonim: neghiob, nerod, prost, prostalau, prostanac, tont
3Înțelépt adjectiv , s., adverb
1. adjectiv (livr. rar) sapient, (popular) iscusit, (invechit) mandru, preamandru. (Un om -.)
2. substantiv filozof, ganditor. (Cei sapte -ti ai lumii antice.)
3. adjectiv verifica cuvantul: chibzuit.
4. adjectiv verifica cuvantul: judicios.
5. adjectiv chibzuit, cuminte, destept, inteligent. (O fapta -eapta.)
6. adverb verifica cuvantul: chibzuit.
1. adjectiv (livr. rar) sapient, (popular) iscusit, (invechit) mandru, preamandru. (Un om -.)
2. substantiv filozof, ganditor. (Cei sapte -ti ai lumii antice.)
3. adjectiv verifica cuvantul: chibzuit.
4. adjectiv verifica cuvantul: judicios.
5. adjectiv chibzuit, cuminte, destept, inteligent. (O fapta -eapta.)
6. adverb verifica cuvantul: chibzuit.
4Intelept adjectiv m., plural intelepti; f. singular inteleapta, plural intelepte
5Înțelépt2 -eapta (-epti, -epte) 1) (despre persoane) Care intelege si judeca drept; care are judecata sanatoasa; cuminte. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care este bine gandit; facut cu socoteala; chibzuit. /<lat. intellectus
6Înțelépt1 -ti m.
Persoana inzestrata cu capacitatea de a patrunde esenta legilor fundamentale ale naturii si ale societatii; cugetator; ganditor. /<lat. intellectus
Persoana inzestrata cu capacitatea de a patrunde esenta legilor fundamentale ale naturii si ale societatii; cugetator; ganditor. /<lat. intellectus