Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul șchiop -oapă

1 * Cuvantul cu diacritice: șchiop -oápă
Cuvantul fara diacritice: schiop

Definitie: ȘCHIOP, -OAPĂ, șchiopi, -oape, adjectiv , substantiv feminin 1. Adjectiv (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipsește un picior; care șchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Figurativ (Despre versuri) Cu unitățile metrice incomplete; cu imperfecțiuni de ritm sau rimă; nereușit, slab. 2. S.f. Măsură populară de lungime, egală cu distanța de vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de altul. ♢ Expresie De o (sau cât o) șchioapă = mult mai mic (sau mult mai mare) decât normal. – Din limba latina excloppus.

2 * Cuvantul cu diacritice: șchiop
Cuvantul fara diacritice: schiop

Definitie: ȘCHIOP substantiv verifica cuvantul: pietin.

3 * Cuvantul cu diacritice: șchiop
Cuvantul fara diacritice: schiop

Definitie: ȘCHIOP adjectiv verifica cuvantul: șontâcăit.

4 * Cuvantul cu diacritice: șchiop
Cuvantul fara diacritice: schiop

Definitie: șchiop adjectiv m., substantiv masculin, plural șchiopi; f. singular șchioapă, plural șchioape

5 * Cuvantul cu diacritice: șchiop -ioápă -iopi -ioápe
Cuvantul fara diacritice: schiop

Definitie: ȘCHIoP -ioapă (-iopi, -ioape) 1) și substantival (despre ființe) Care merge șchiopătând; infirm de un picior; cotonog; șontorog. Cal -. 2) (despre obiecte cu picioare) Care nu se sprijină uniform pe toate picioarele; lipsit de echilibru. 3) fig. (despre versuri) Care are ritm sau rimă defectuoasă. lat. excloppus

6 * Cuvantul cu diacritice: șchiop -oápă
Cuvantul fara diacritice: schiop

Definitie: șchiop (-oapă), adjectiv – Olog, cotonog, cu un picior mai scurt, șontorog. – Mr., megl. șcl’op, istr. șliop. Limba Latina cloppus (Pușcariu 1550; REW 1997; Tiktin), conform verifica cuvantul: franceza, prov. clop. Rom. presupune scloppus, conform limba albaneza škjep (Philippide, II, 643), franceza ecloper; s- s-ar putea explica prin limba latina ex-, sau poate printr-o comtaminare cu limba latina stloppus „zgomot”, conform verifica cuvantul: limba italiana schioppo „plescăit, trosnet”, care s-ar fi zis pentru zgomotul ritmic al mersului, conform cat. esclop „copită”. Uz general (ALR, I, 71). Derivat șchiopa, vb, (a merge, a rămîne șchiop; a ciomăgi), cuvînt de uz general (ALR, I, 95), pe care Tiktin și Candrea îl derivă din limba latina exclǒppāre; șchioapă, substantiv feminin (palmă), numită așa, căci măsurînd ceva cu degetul mare și arătătorul deschis, repetarea mișcării seamănă cu o șchiopătare); șchiopăta, verb (a umbla șontîc; a proceda greșit), probabil prin intermediul unei der. expresive din limba latina exclǒppitāre, după Pușcariu 1549 și Candrea; din cloppicāre, cu schimbul de sufix, după Tiktin și REW 1996); șchiopă(tă)tură, substantiv feminin (șchiopătare); șchiopesc, adjectiv (de șchiop); șchiopește, adverb (ca șchiopii); șchiopî(r)c, interjectie (imită șchiopătatul); șchiopîrlan, substantiv masculin (șchiop), cu un sufix expresiv, conform țopîrlă, ciocîrlă.