șezătoare
Definitie, sens si explicatie
1Sezătoare substantiv
1. claca, (regional) furcarie, (Transilvania) haba, habara, (prin Muntenia) sideanca. (- facuta la tara, in noptile de iarna.)
2. intrunire, reuniune. (- literara.)
1. claca, (regional) furcarie, (Transilvania) haba, habara, (prin Muntenia) sideanca. (- facuta la tara, in noptile de iarna.)
2. intrunire, reuniune. (- literara.)
2Sezatoare substantiv feminin, g.-d. art. sezatorii; plural sezatori
3Sezătoare -ori f.
Adunare la tara (mai ales in serile de iarna) in timpul careia se lucreaza, se povesteste si se glumeste. ♢ - literara intrunire cu caracter literar. /a sedea + suf. -atoare
Adunare la tara (mai ales in serile de iarna) in timpul careia se lucreaza, se povesteste si se glumeste. ♢ - literara intrunire cu caracter literar. /a sedea + suf. -atoare