șezător -oare
Definitie, sens si explicatie
1Sezător, -oare, sezatori, -oare, adjectiv , substantiv feminin
1. Adjectiv (ÃŽnv.) Care are domiciliul intr-un loc, care locuieste in...
2. S.f.
Adunare restransa la sate in serile de iarna, la care participantii lucreaza si totodata petrec, spunand povesti, glume, ghicitori. ♦ Reuniune literara. – Sedea + sufix -ator.
1. Adjectiv (ÃŽnv.) Care are domiciliul intr-un loc, care locuieste in...
2. S.f.
Adunare restransa la sate in serile de iarna, la care participantii lucreaza si totodata petrec, spunand povesti, glume, ghicitori. ♦ Reuniune literara. – Sedea + sufix -ator.
2Sezător adjectiv verifica cuvantul: sedentar.
3Sezator adjectiv m., plural sezatori; f. singular si plural sezatoare
4Sezator, sezatoare, adjectiv , substantiv masculin si feminin:
1. (adj.; cuvant invechit) (persoana) care sade, care este asezata (pe ceva).
2. (s.f.; reg.) scandura fixata intre talpile razboiului, pe care sade tesatoarea cand tese.
3. (s.f.; reg.) asternutul de sub sa.
4. (s.f.; reg.; in forma: sazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiaza, cand sunt la pasune.
5. (adj.; cuvant invechit) stabilit, domiciliat, intr-un loc; vietuitor, traitor intr-un loc.
6. (adj.; cuvant invechit) sedentar.
7. (adj.; reg.; in sintagma) piatra sezatoare = piatra fixa din sistemul celor doua roti ale morii.
8. (s.f.; popular) adunare restransa organizata de tarani in serile de iarna, pentru a lucra si a petrece, spunand povesti si glume; furcarie, haba, habara, claca.
9. (s.f. ; popular) reuniune, intrunire; cenaclu, serata.
1. (adj.; cuvant invechit) (persoana) care sade, care este asezata (pe ceva).
2. (s.f.; reg.) scandura fixata intre talpile razboiului, pe care sade tesatoarea cand tese.
3. (s.f.; reg.) asternutul de sub sa.
4. (s.f.; reg.; in forma: sazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiaza, cand sunt la pasune.
5. (adj.; cuvant invechit) stabilit, domiciliat, intr-un loc; vietuitor, traitor intr-un loc.
6. (adj.; cuvant invechit) sedentar.
7. (adj.; reg.; in sintagma) piatra sezatoare = piatra fixa din sistemul celor doua roti ale morii.
8. (s.f.; popular) adunare restransa organizata de tarani in serile de iarna, pentru a lucra si a petrece, spunand povesti si glume; furcarie, haba, habara, claca.
9. (s.f. ; popular) reuniune, intrunire; cenaclu, serata.