șleahtă
Definitie, sens si explicatie
1Sleahtă, slehte, substantiv feminin
1. (Peior.) Clica, banda; gloata, ceata.
2. Nume dat, in trecut, nobilimii poloneze; corp de armata alcatuit din nobili polonezi. – Din pol. Szlachta.
1. (Peior.) Clica, banda; gloata, ceata.
2. Nume dat, in trecut, nobilimii poloneze; corp de armata alcatuit din nobili polonezi. – Din pol. Szlachta.
2Sleahtă substantiv (depr.)
1. banda, cardasie, clan, clica, gasca, (livresc) coterie, (rar) tagma, (invechit) cardaslac, tacam, taraf, (figurativ) bisericuta. (Borfasii formau o -.)
2. adunatura, gloata, scursura, stransura, (Ban.) zbor. (Nu e decat o - de neispraviti.)
1. banda, cardasie, clan, clica, gasca, (livresc) coterie, (rar) tagma, (invechit) cardaslac, tacam, taraf, (figurativ) bisericuta. (Borfasii formau o -.)
2. adunatura, gloata, scursura, stransura, (Ban.) zbor. (Nu e decat o - de neispraviti.)
3Sleahta substantiv feminin, (cete) plural slehte
4Sleahtă slehte f. 1) (in Polonia medievala) Nobilime marunta. 2) Corp de armata constituit din nobili poloni. 3) depr.
Grup de oameni care, unindu-se, recurg la actiuni reprobabile; banda, clan; gasca; clica. /<pol. szlachta
Grup de oameni care, unindu-se, recurg la actiuni reprobabile; banda, clan; gasca; clica. /<pol. szlachta