șpiț
Definitie, sens si explicatie
1Spiț1, spiti, substantiv masculin Numele unei rase de caini de talie mica, cu par pufos, cu urechi drepte si bot ascutit; caine din aceasta rasa. – Din limba germana Spitz.
2Spiț2, spituri, substantiv neutru
1. (Tehn.) Unealta formata dintr-o bara de otel cu varful ascutit, folosita la gaurirea pietrelor naturale si artificiale sau la prelucrarea suprafetei lor.
2. (Tipogr.) Linie simpla sau inflorata, care se pune ca ornament la sfarsitul articolelor sau al capitolelor.
3. Nume dat extremitatii ascutite sau muchiei unor obiecte, constructii etcetera
4. (Regional) Țigaret scurt. – Din limba germana Spitze.
1. (Tehn.) Unealta formata dintr-o bara de otel cu varful ascutit, folosita la gaurirea pietrelor naturale si artificiale sau la prelucrarea suprafetei lor.
2. (Tipogr.) Linie simpla sau inflorata, care se pune ca ornament la sfarsitul articolelor sau al capitolelor.
3. Nume dat extremitatii ascutite sau muchiei unor obiecte, constructii etcetera
4. (Regional) Țigaret scurt. – Din limba germana Spitze.
3Spiț substantiv verifica cuvantul: blacheu, dantela, trior, vanturatoare.
4Spit (zool.) substantiv masculin, plural spiti
5Spit (tehn., tipogr.) substantiv neutru, plural spituri
6Spiț1 -uri n. 1) Unealta formata dintr-o bara de otel, ascutita la varf, cu ajutorul careia se prelucreaza piatra. 2) Varf sau muchie ascutita a unui obiect. /<germ.
Spitze
Spitze
7Spiț2 -uri n. poligr.
Semn tipografic in forma de linie, care se pune ca ornament intre compartimente sau la sfarsitul unui text. /<germ.
Spitz
Semn tipografic in forma de linie, care se pune ca ornament intre compartimente sau la sfarsitul unui text. /<germ.
Spitz
8Spiț3 -i m. 1) Rasa de caini de talie mica, cu bot ascutit, cu urechi drepte si cu par moale si lung. 2) Caine din aceasta rasa. /<germ.
Spitz
Spitz
9Spiț substantiv neutru
1. (Poligr.) Linie simpla sau inflorata, ornament etcetera asezat la sfarsitul unui articol, al unui capitol etcetera
2. Unealta formata dintr-o bara de otel ascutita, care serveste la prelucrarea pietrei de constructie, la spargerea betoanelor.
3. (Fam.) Varf ascutit al unui obiect.
4. Țigaret scurt. [Plural -turi. / < limba germana Spitze].
1. (Poligr.) Linie simpla sau inflorata, ornament etcetera asezat la sfarsitul unui articol, al unui capitol etcetera
2. Unealta formata dintr-o bara de otel ascutita, care serveste la prelucrarea pietrei de constructie, la spargerea betoanelor.
3. (Fam.) Varf ascutit al unui obiect.
4. Țigaret scurt. [Plural -turi. / < limba germana Spitze].
10Spiț substantiv masculin Rasa de caini cu par pufos si urechi drepte. [< limba germana Spitz].
11Spiț1 substantiv masculin rasa de caini cu par pufos si urechi drepte. (< limba germana spitz)
12Spiț2 substantiv neutru
1. (poligr.) linie simpla sau inflorata, ornament la sfarsitul unui articol, capitol etcetera
2. bara de otel cu varf ascutit care serveste la prelucrarea pietrei de constructie, la spargerea betoanelor.
3. (familiar) varf ascutit al unui obiect.
4. tigaret scurt. (< limba germana Spitze)
1. (poligr.) linie simpla sau inflorata, ornament la sfarsitul unui articol, capitol etcetera
2. bara de otel cu varf ascutit care serveste la prelucrarea pietrei de constructie, la spargerea betoanelor.
3. (familiar) varf ascutit al unui obiect.
4. tigaret scurt. (< limba germana Spitze)
13Spit (-turi), substantiv neutru –
1. Bat cu virf. –
2. Lucratura din puncte. –
3. Gravura tipografica. – Varianta spit.
Germ.
Spitz(e) „virf” (Borcea 206). – Derivat spitarat, adjectiv (brodat, cusut cu ajur).
1. Bat cu virf. –
2. Lucratura din puncte. –
3. Gravura tipografica. – Varianta spit.
Germ.
Spitz(e) „virf” (Borcea 206). – Derivat spitarat, adjectiv (brodat, cusut cu ajur).