ști
Definitie, sens si explicatie
1Sti, stiu, verb Iv. I.
1. Tranz si instranzitiv (Folosit si absol.) A avea cunostinta (de...), a fi informat (in legatura cu...), a cunoaste. ♢ Locutiune adverb Pe stiute = in cunostinta de cauza.
Pe nestiute = A) fara sa-si dea seama; B) in ascuns, pe furis, tiptil. ♢ Expresie (Tranzitiv, absol.) Nu stiu, n-am vazut = sunt cu totul strain de ceva, nu am idee de nimic. stiu eu (sau stii tu etcetera) ce stiu (sau stii etcetera) sau las' ca stiu eu, se spune pentru a arata ca cineva cunoaste bine o situatie si ca nu poate fi indus in eroare. stii ce? sau stii ceva?, stii una? = fii atent la ce-ti spun, asculta ceea ce am sa-ti spun. (Numai) Dumnezeu stie sau stie Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmatie sau o negatie.
Dumnezeu (mai) stie sau dracul (mai) stie, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputinta de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranta. (Intranz.) A-i sti (cuiva) de urma = a sti unde se afla cineva.
Pe cat (sau dupa cat) stiu = dupa informatiile pe care le am.
2. Tranzitiv A lua cunostinta de...; a afla, a auzi.
3. Tranzitiv A cunoaste pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ Reflexiv A se cunoaste pe sine, a avea cunostinta ca este intr-un anumit fel; a se vedea intr-un anumit fel. ♦ Reflexiv recipr.
A se cunoaste unul pe altul; a avea legaturi de prietenie.
4. Intranzitiv A tine seama de ceva, a lua in consideratie; a avea teama sau respect de cineva. ♦ Tranzitiv A recunoaste pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva.
5. Intranzitiv A se interesa de..., a se ingriji de... Ii. Tranzitiv
1. A poseda cunostinte sistematice intr-un domeniu, a stapani o stiinta, o arta etcetera ♢ Expresie A sti carte = a sti sa scrie si sa citeasca; prin extensiune a avea cunostinte temeinice intr-un domeniu, a fi invatat.
A sti pe de rost (sau pe dinafara, ca pe apa, ca apa, ca pe Tatal nostru) = a putea reproduce intocmai, din memorie, fara greseala. ♦ A vorbi si a intelege o anumita limba. ♦ A se pricepe sa faca ceea ce trebuie, a avea indemanarea, abilitatea necesara intr-o anumita imprejurare. ♢ Expresie A nu (mai) sti ce sa (se) mai faca = a nu mai gasi nici o solutie pentru a iesi dintr-o incurcatura.
A nu mai sti ce sa faca de... = a fi coplesit de...
A nu sti de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde sa inceapa un lucru. (Absol.) stiu eu? exprima o indoiala, o nesiguranta, o sovaire.
2. A putea, a fi in stare sa faca ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotarat sa faca ceva. ♢ Expresie A nu sti ce vrea = a nu putea lua o hotarare, a fi nedecis; a sovai.
3. A tine minte, a-si aminti.
4. A-si da seama, a intelege, a pricepe. ♢ Expresie A nu (prea) sti multe = a riposta indata (la provocarea cuiva).
Mai stii sau mai stiu (si) eu, mai stii pacatul, de unde stii!? = se prea poate, nu poti fi sigur ca nu e asa.
Nu stiu cum = in mod inexplicabil.
A fi nu stiu cum = a fi ciudat, bizar.
A-i fi (cuiva) nu stiu cum sa... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil sa... (Substantivat) Un nu stiu cum sau un nu stiu ce = ceva nelamurit; farmec deosebit, nedefinit. (Intranz.) A nu sti de gluma = a fi suparacios.
5. A prevedea. ♦ A presupune, a banui.
6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. ♢ Expresie Sa stiu (bine) ca... sau de-as sti ca... = chiar daca... ♦ Reflexiv impers.
A fi lucru bine cunoscut. – Limba Latina Scire.
1. Tranz si instranzitiv (Folosit si absol.) A avea cunostinta (de...), a fi informat (in legatura cu...), a cunoaste. ♢ Locutiune adverb Pe stiute = in cunostinta de cauza.
Pe nestiute = A) fara sa-si dea seama; B) in ascuns, pe furis, tiptil. ♢ Expresie (Tranzitiv, absol.) Nu stiu, n-am vazut = sunt cu totul strain de ceva, nu am idee de nimic. stiu eu (sau stii tu etcetera) ce stiu (sau stii etcetera) sau las' ca stiu eu, se spune pentru a arata ca cineva cunoaste bine o situatie si ca nu poate fi indus in eroare. stii ce? sau stii ceva?, stii una? = fii atent la ce-ti spun, asculta ceea ce am sa-ti spun. (Numai) Dumnezeu stie sau stie Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmatie sau o negatie.
Dumnezeu (mai) stie sau dracul (mai) stie, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputinta de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranta. (Intranz.) A-i sti (cuiva) de urma = a sti unde se afla cineva.
Pe cat (sau dupa cat) stiu = dupa informatiile pe care le am.
2. Tranzitiv A lua cunostinta de...; a afla, a auzi.
3. Tranzitiv A cunoaste pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ Reflexiv A se cunoaste pe sine, a avea cunostinta ca este intr-un anumit fel; a se vedea intr-un anumit fel. ♦ Reflexiv recipr.
A se cunoaste unul pe altul; a avea legaturi de prietenie.
4. Intranzitiv A tine seama de ceva, a lua in consideratie; a avea teama sau respect de cineva. ♦ Tranzitiv A recunoaste pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva.
5. Intranzitiv A se interesa de..., a se ingriji de... Ii. Tranzitiv
1. A poseda cunostinte sistematice intr-un domeniu, a stapani o stiinta, o arta etcetera ♢ Expresie A sti carte = a sti sa scrie si sa citeasca; prin extensiune a avea cunostinte temeinice intr-un domeniu, a fi invatat.
A sti pe de rost (sau pe dinafara, ca pe apa, ca apa, ca pe Tatal nostru) = a putea reproduce intocmai, din memorie, fara greseala. ♦ A vorbi si a intelege o anumita limba. ♦ A se pricepe sa faca ceea ce trebuie, a avea indemanarea, abilitatea necesara intr-o anumita imprejurare. ♢ Expresie A nu (mai) sti ce sa (se) mai faca = a nu mai gasi nici o solutie pentru a iesi dintr-o incurcatura.
A nu mai sti ce sa faca de... = a fi coplesit de...
A nu sti de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde sa inceapa un lucru. (Absol.) stiu eu? exprima o indoiala, o nesiguranta, o sovaire.
2. A putea, a fi in stare sa faca ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotarat sa faca ceva. ♢ Expresie A nu sti ce vrea = a nu putea lua o hotarare, a fi nedecis; a sovai.
3. A tine minte, a-si aminti.
4. A-si da seama, a intelege, a pricepe. ♢ Expresie A nu (prea) sti multe = a riposta indata (la provocarea cuiva).
Mai stii sau mai stiu (si) eu, mai stii pacatul, de unde stii!? = se prea poate, nu poti fi sigur ca nu e asa.
Nu stiu cum = in mod inexplicabil.
A fi nu stiu cum = a fi ciudat, bizar.
A-i fi (cuiva) nu stiu cum sa... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil sa... (Substantivat) Un nu stiu cum sau un nu stiu ce = ceva nelamurit; farmec deosebit, nedefinit. (Intranz.) A nu sti de gluma = a fi suparacios.
5. A prevedea. ♦ A presupune, a banui.
6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. ♢ Expresie Sa stiu (bine) ca... sau de-as sti ca... = chiar daca... ♦ Reflexiv impers.
A fi lucru bine cunoscut. – Limba Latina Scire.
2Sti verb
1. a afla, a auzi, (invechit si popular) a oblici. (Sa - cu totii ce-ai facut.)
2. verifica cuvantul: dumeri.
3. verifica cuvantul: cunoaste.
4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (- trei limbi straine.)
5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (- franceza?)
6. a avea, a gasi, a poseda. (- eu solutia problemei.)
7. verifica cuvantul: afla.
8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu - inca secretul?)
9. a (se) cunoaste. (Ne - de mici; il - ca pe un cal breaz.)
10. verifica cuvantul: recunoaste.
11. verifica cuvantul: banui.
12. a-si aminti. (- cum erai acum doi ani?)
1. a afla, a auzi, (invechit si popular) a oblici. (Sa - cu totii ce-ai facut.)
2. verifica cuvantul: dumeri.
3. verifica cuvantul: cunoaste.
4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (- trei limbi straine.)
5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (- franceza?)
6. a avea, a gasi, a poseda. (- eu solutia problemei.)
7. verifica cuvantul: afla.
8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu - inca secretul?)
9. a (se) cunoaste. (Ne - de mici; il - ca pe un cal breaz.)
10. verifica cuvantul: recunoaste.
11. verifica cuvantul: banui.
12. a-si aminti. (- cum erai acum doi ani?)
3Sti verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural stiu, 2 singular stii, 3 singular stie, imperfect 3 singular stia, perf. substantiv 1 singular stiui, 3 singular stiu, 3 plural stiura; ger. stiind; part. stiut
4A Sti stiu
1. tranzitiv 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a cunoaste. - obiceiurile. *- carte a) a sti sa scrie si sa citeasca; b) a poseda cunostinte temeinice; a fi erudit. - pe din afara a cunoaste foarte bine. - pe de rost a putea reproduce din memorie. 2) (informatii curente) A detine, afland de la cineva sau de undeva. - vestea. *Pe cat (sau Dupa cat) Stiu potrivit informatiilor de care dispun. A nu - nici cu spatele a nu banui nimic. 3) (persoane) A cunoaste din diferite puncte de vedere. ÃŽl stiu din tinerete. 4) (meserii, actiuni etcetera) A stapani, avand deprinderi practice. - cizmaria. 5) (urmat de o propozitie completiva) A patrunde cu mintea; a intelege; a cunoaste; a pricepe. *Nu stiu cum inexplicabil; ciudat. Nu stiu cine cineva. Nu stiu ce ceva. Mai stii (pacatul) tot ce e posibil; nu este exclus. A-i fi (cuiva) nu stiu cum se spune, cand cineva se simte stanjenit. 6) (fapte sau evenimente viitoare) A intrevedea prin deductie. Stiu ce ma asteapta.
2. intranzitiv (urmat de un complement cu prepozitia De) 1) A detine informatii curente. - de sosirea lui. *A (nu)-i - cuiva de urma a (nu) fi informat despre aflarea cuiva undeva. A nu-i mai - (cuiva nici) de nume a) a nu avea nici o informatie despre cineva; b) a da pe cineva uitarii. A (nu) - de gluma a (nu) avea simtul umorului. A (nu) - de frica a (nu) se teme. A (nu) - de frica cuiva a (nu) da ascultare cuiva. 2) A tine seama (de ceva sau de cineva). - de lege. /
1. tranzitiv 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a cunoaste. - obiceiurile. *- carte a) a sti sa scrie si sa citeasca; b) a poseda cunostinte temeinice; a fi erudit. - pe din afara a cunoaste foarte bine. - pe de rost a putea reproduce din memorie. 2) (informatii curente) A detine, afland de la cineva sau de undeva. - vestea. *Pe cat (sau Dupa cat) Stiu potrivit informatiilor de care dispun. A nu - nici cu spatele a nu banui nimic. 3) (persoane) A cunoaste din diferite puncte de vedere. ÃŽl stiu din tinerete. 4) (meserii, actiuni etcetera) A stapani, avand deprinderi practice. - cizmaria. 5) (urmat de o propozitie completiva) A patrunde cu mintea; a intelege; a cunoaste; a pricepe. *Nu stiu cum inexplicabil; ciudat. Nu stiu cine cineva. Nu stiu ce ceva. Mai stii (pacatul) tot ce e posibil; nu este exclus. A-i fi (cuiva) nu stiu cum se spune, cand cineva se simte stanjenit. 6) (fapte sau evenimente viitoare) A intrevedea prin deductie. Stiu ce ma asteapta.
2. intranzitiv (urmat de un complement cu prepozitia De) 1) A detine informatii curente. - de sosirea lui. *A (nu)-i - cuiva de urma a (nu) fi informat despre aflarea cuiva undeva. A nu-i mai - (cuiva nici) de nume a) a nu avea nici o informatie despre cineva; b) a da pe cineva uitarii. A (nu) - de gluma a (nu) avea simtul umorului. A (nu) - de frica a (nu) se teme. A (nu) - de frica cuiva a (nu) da ascultare cuiva. 2) A tine seama (de ceva sau de cineva). - de lege. /
5A Se Sti ne stim intranzitiv A detine informatii unul despre altul; a fi cunoscut; a se cunoaste. Se stiu din copilarie. /<lat. scire
6Sti (-iu, -iut), verb – A avea cunostinta, a cunoaste. – Mr. stiu, stiut, stire, megl. stiu, stiri, istr. stiwu.
Limba Latina scá¿‘re (Diez, I, 365; Puscariu 1648; Rew 7722), conform logud. iskire (Wagner 112) si stiinta. – Derivat stire, substantiv feminin (stiinta, cunostinta: notita, aviz; cunoastere, preocupare); stirici, verb (a cauta, a cerceta, a iscodi; a comunica, a face sa se stie) in Trans. si Banat de la stire cu sufix expresiv; stiut, adjectiv (cunoscut; faimos; expert, experimentat); nestiut, adjectiv (ignorant); stiutor, adjectiv (care stie); nestiutor, adjectiv (ignorant); atotstiutor, adjectiv (care le stie pe toate); stiutura, substantiv feminin (cunoastere), cuvant invechit; nestire, substantiv feminin (inconstienta).
Expresia nu stiu, cind nu poarta accent stilistic se abreviaza de regula nus’, cel putin in Muntenia, nus cu ce ‹ nu stiu cu cine.
De aici niste, pronume indef. (unii, unele, anumiti, anumite, citiva, citeva) in loc de nus’ce, Rew 5899; nestine (var. nescine, nuscine), pronume indef. (oarecare); nescit (var. neschit), adverb (ceva); niscai (var. niscaiva, nescai, nescare, niscare), pronume indef. (ceva, unii).
Toate aceste comp., sau cel putin unele dintre ele ar putea conduce direct la lat., respectiv la nescio quid, nescio quem, nescio quantum, nescio qualem; dar aceasta ipoteza poate nu este necesara.
Limba Latina scá¿‘re (Diez, I, 365; Puscariu 1648; Rew 7722), conform logud. iskire (Wagner 112) si stiinta. – Derivat stire, substantiv feminin (stiinta, cunostinta: notita, aviz; cunoastere, preocupare); stirici, verb (a cauta, a cerceta, a iscodi; a comunica, a face sa se stie) in Trans. si Banat de la stire cu sufix expresiv; stiut, adjectiv (cunoscut; faimos; expert, experimentat); nestiut, adjectiv (ignorant); stiutor, adjectiv (care stie); nestiutor, adjectiv (ignorant); atotstiutor, adjectiv (care le stie pe toate); stiutura, substantiv feminin (cunoastere), cuvant invechit; nestire, substantiv feminin (inconstienta).
Expresia nu stiu, cind nu poarta accent stilistic se abreviaza de regula nus’, cel putin in Muntenia, nus cu ce ‹ nu stiu cu cine.
De aici niste, pronume indef. (unii, unele, anumiti, anumite, citiva, citeva) in loc de nus’ce, Rew 5899; nestine (var. nescine, nuscine), pronume indef. (oarecare); nescit (var. neschit), adverb (ceva); niscai (var. niscaiva, nescai, nescare, niscare), pronume indef. (ceva, unii).
Toate aceste comp., sau cel putin unele dintre ele ar putea conduce direct la lat., respectiv la nescio quid, nescio quem, nescio quantum, nescio qualem; dar aceasta ipoteza poate nu este necesara.