Definitie știrb -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Știrb, -Ă, stirbi, -e, adjectiv
1. Caruia ii lipseste unul sau mai multi dinti. ♢ Compus: stirba-baba-cloanta substantiv feminin = A) vrajitoare batrana din mitologia populara; porecla data unei femei batrane si rele; B) (popular; uneori cu determinarea roade taraboanta) se spune in gluma copiilor cand le cad dintii de lapte.
2. (Despre vase) Care are marginea sparta, ciocnita; caruia ii lipseste o bucatica din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de taiat) Cu taisul tocit; caruia ii lipseste o bucatica; prin extensiune ciuntit, trunchiat. – Din limba slava (veche) štrŭbŭ.

Varianta definitie 2: Știrb adjectiv
1. (regional) stirboc, stirbocit, (prin Transilvania) jimb. (Un batran -.)
2. ciobit, ciocnit, stirbit. (Pahar -.)
3. stirbit, tocit. (Cutit -.)

Varianta definitie 3: Stirb adjectiv m., plural stirbi; f. singular stirba, plural stirbe

Varianta definitie 4: Știrb -a (-i, -e) si substantival 1) (despre persoane) Care nu are unul sau mai multi dinti. 2) (despre vase, unelte de taiat etcetera) Care este cu marginea stricata. Farfurie -a. /<sl. štrubu, bulg. starb

Varianta definitie 5: Stirb (-ba), adjectiv –
1. Caruia ii lipseste unul sau mai multi dinti. –
2. Ciobit, cu marginea sparta. – Megl. strib.
Sl. štrŭbŭ „incomplet” (Miklosich, Slaw.
Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 97), conform bulgara štrab, ceh. štĕrb.
Uz general (ALR, I, 69). – Derivat stirbi, verb (a-si pierde dintii, a se ciobi; a micsora, a reduce); stirbina, substantiv feminin (ciobitura, stirbire), din limba slava (veche) štrŭbina, conform pol. szczerbina, limba rusa šterbina; stirbutura, substantiv feminin (stirbire, pierdere, imputinare; loc gol lasat de caderea dintilor; persoana stirba); nestirbit, adjectiv (integru, intreg).