șui șuie
Definitie, sens si explicatie
1Sui1, suie, sui, suie, adjectiv (Regional) Subtire; zvelt; mladios. – Etimologie necunoscuta
2Sui2, suie, sui, suie, adjectiv (Familiar)
1. Stramb; diform.
2. Zanatic, ticnit; natang. – Din limba slava (veche) šuj.
1. Stramb; diform.
2. Zanatic, ticnit; natang. – Din limba slava (veche) šuj.
3Sui substantiv verifica cuvantul: artrita, astma, cancer, emfizem pulmonar, guta, hemoroizi, lues, neoplasm, podagra, retevei, scrofule, scrofuloza, scurtatura, sifilis, tumoare maligna.
4Sui adjectiv verifica cuvantul: astmatic, diform, hidos, had monstruos, pocit, respingator, schimonosit, slut, stramb, subtiratic, subtire, suplu, urat, zvelt.
5Sui adjectiv , substantiv verifica cuvantul: bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.
6Sui (zvelt; stramb; natang) adjectiv m., plural sui; f. singular si plural suie
7Sui1 suie adjectiv reg. (despre fiinte) Care este gratios si usor in miscari; mladios. /Origine necunoscuta
8Sui2 suie adjectiv si substantival familiar Care este lipsit de judecata sanatoasa; tulburat la cap; zalud; zurliu; tuies. /<sl. šuj
9Sui1, sui, substantiv masculin (regional) insecta mica si daunatoare care traieste in lemn si-l roade; car.
10Sui3, suie, substantiv neutru (regional) lingura mare cu care se scoate jintuiala.
11Sui6, suie, adjectiv , substantiv neutru si feminin: (regional)
1. (adj.) zvelt, subtire; ingust, mic; inalt, mladios.
2. (substantiv neutru) semn facut la urechea oilor.
3. (s.f.) nume de peste.
1. (adj.) zvelt, subtire; ingust, mic; inalt, mladios.
2. (substantiv neutru) semn facut la urechea oilor.
3. (s.f.) nume de peste.
12Sui (-uesc, -it), verb – A fluiera, a bizii.
Creatie expresiva, probabil in loc *siui, conform chiui, tiui. – Derivat suet, substantiv neutru (susur, murmur).
Creatie expresiva, probabil in loc *siui, conform chiui, tiui. – Derivat suet, substantiv neutru (susur, murmur).
13Sui (-ie), adjectiv – Subtire, zvelt, mladios.
Originw incerta, probabil limba slava (veche), conform slov. šujati „a subtia”.
Legatura cu ceh., slov. šuhaj „zvelt” (Cihac, Ii, 396) nu este sigura. – Derivat suia, verb reflexiv (a subtia); suiet, adjectiv (delicat); suiat, adjectiv (subtire, se zice despre fierul de marcat); suieratura, substantiv feminin (fier de marcat); suita, substantiv feminin (varietate de marmota, Spermophilus citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, Ii, 395; legatura cu bulgara šuek (Candrea), slov. šûica (Scriban), este mai putin sigura).
Originw incerta, probabil limba slava (veche), conform slov. šujati „a subtia”.
Legatura cu ceh., slov. šuhaj „zvelt” (Cihac, Ii, 396) nu este sigura. – Derivat suia, verb reflexiv (a subtia); suiet, adjectiv (delicat); suiat, adjectiv (subtire, se zice despre fierul de marcat); suieratura, substantiv feminin (fier de marcat); suita, substantiv feminin (varietate de marmota, Spermophilus citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, Ii, 395; legatura cu bulgara šuek (Candrea), slov. šûica (Scriban), este mai putin sigura).
14Sui (-ie), adjectiv – Zapacit, flusturatic.
Origine incerta.
Poate din limba slava (veche) šuĭ
„sinistru” (Cihac, Ii, 396; seineanu, Semasiol., 104), conform pol. szuja „mizerabil”.
Dupa Bogrea, Dacor., Iv, 849, din rut. šuja „neispravit”, care este acelasi cuvint pol.
Origine incerta.
Poate din limba slava (veche) šuĭ
„sinistru” (Cihac, Ii, 396; seineanu, Semasiol., 104), conform pol. szuja „mizerabil”.
Dupa Bogrea, Dacor., Iv, 849, din rut. šuja „neispravit”, care este acelasi cuvint pol.
15Sui (-iuri), substantiv neutru – (Trans., Mold.) Astma.
Mag. süly „artrita” (Candrea; Galdi, Dict., 159).
Mag. süly „artrita” (Candrea; Galdi, Dict., 159).