șușui
Definitie, sens si explicatie
1Susui, susui, verb Iv.
1. Intranzitiv A produce un zgomot asemanator cu fosnetul frunzelor; a fosni.
2. Intranzitiv A linisti sau a adormi un copil prin repetarea prelungita si monotona a sunetului „s”.
3. Tranzitiv A spune ceva in soapta; a sopti. – Formatie onomatopeica.
1. Intranzitiv A produce un zgomot asemanator cu fosnetul frunzelor; a fosni.
2. Intranzitiv A linisti sau a adormi un copil prin repetarea prelungita si monotona a sunetului „s”.
3. Tranzitiv A spune ceva in soapta; a sopti. – Formatie onomatopeica.
2Susui verb verifica cuvantul: fosni.
3Susui verb verifica cuvantul: clipoci, murmura, suna, susura, sopoti, sopti, susoti.
4Susui verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 singular susui/susuiesc, imperfect 3 singular susuia
5A Susui susui
1. tranzitiv 1) fam.
A co-munica cu voce inceata (ca sa nu auda altii); a sufla. 2) reg. (prunci) A linisti prin repetarea sunetului „s”.
2. intranzitiv A vorbi in soapta. [si Susuiesc] /Onomat.
1. tranzitiv 1) fam.
A co-munica cu voce inceata (ca sa nu auda altii); a sufla. 2) reg. (prunci) A linisti prin repetarea sunetului „s”.
2. intranzitiv A vorbi in soapta. [si Susuiesc] /Onomat.